Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Evrei 5:2 - Biblia în versuri 2014

2 El poate fi-ngăduitor Cu cel care-i neștiutor – Sau cu cel care-i rătăcit – Pentru că și el a simțit, De-atâtea ori, o slăbiciune Cari, stăpânire, pe el, pune.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, pentru că el însuși este cuprins de slăbiciune.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Dar marele preot este și el imperfect în multe feluri; iar acest fapt îl determină să fie blând cu cei care sunt ignoranți și dezorientați.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 El poate avea compătimire pentru cei care sunt în ignoranță și în rătăcire, întrucât și el este cuprins de slăbiciune

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 El poate fi îngăduitor faţă de cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă el însuşi este supus slăbiciunii

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, fiindcă și el este cuprins de slăbiciune.

Onani mutuwo Koperani




Evrei 5:2
24 Mawu Ofanana  

Vei ști, când vei ajunge jos, Cât de curând au părăsit Calea pe cari le-am poruncit Să o urmeze, ne-ncetat. Vițel de aur și-au turnat, Căruia jertfe i-au adus Și-aste cuvinte și le-au spus: „Israele, acest vițel, E dumnezeul tău; e cel Cari din Egipt te-a izbăvit!”


Toți cei cu duhul rătăcit, Pricepere vor fi găsit, Iar toți cei care se vădeau Că de cârtit se ocupau, Atuncea fi-vor în măsură Să capete învățătură.”


Așa că, dați-vă din drum! Plecați de pe cărare-acum! În pace, ne lăsați cu Cel Cari Sfânt Îi, e lui Israel!”


Eu, pentru tine, M-am rugat, Credința ce ai căpătat, Să nu se piardă, ci ‘napoi – Când vei veni la Domnu-apoi – Să poți ca să îi sprijinești, Pe frați și să îi întărești.”


Dacă, de laudă, vorbesc, Atuncea am să îndrăznesc – Cu lucrurile privitoare La slăbiciunea mea cea mare – Ca să mă laud dar, și eu.


Cu omu-acesta, voiesc eu, Ca să mă laud, tot mereu. Însă, referitor la mine, Mă laud, cum voi ști mai bine, Numai în slăbiciunea mea.


Prea bine știți că, orișicui, În neputința trupului, Întâia oară, am venit Și, Evanghelia, am vestit.


Având o minte-ntunecată Care, străină, se arată, De viața lângă Dumnezeu, Din pricina vălului greu Al neștiinței, ce-a venit Când inima li s-a-mpietrit.


Măcar că, înainte – eu – Un hulitor am fost, mereu, Am fost un batjocoritor Și un aprins prigonitor, Căci prin tot ceea ce făceam – Adică-n ceea ce lucram – În marea mea necunoștință Trudeam, numai, în necredință!


Drepte cărări, mereu, să știți, Cu talpa voastră, să croiți, Pentru cei care șchiopătează, Căci astfel, nu se-ndepărtează De cale, ci au să se ție De ea, ca vindecați să fie.


De-aceea, El a trebuit Ca să Se fi asemuit Fraților Săi apoi, în toate, Pentru că numai astfel, poate – În legăturile pe care, Cu bunul Dumnezeu, le are – Mereu, a fi – neîndoios – Un preot mare și milos, Vrednic, încredere-arătând, Gata a face orișicând, Pentru norod, o ispășire Pentru orice nelegiuire – Pentru păcatele pe care Al omenirii neam le are.


Fiindcă fost-a ispitit Chiar El, în ce a suferit, Poate să vină-n ajutor La toți cei cari, la rândul lor, Au să se afle strâmtoriți Și-ajung să fie ispitiți.”


Pentru știința tuturor, Vă spun, acuma, fraților, Că nu avem un Preot Mare Cari, milă, pentru noi, nu are – Pentru a noastră slăbiciune Ce caută a ne supune – Ci El, în toate – negreșit – Asemeni nouă, ispitit Ajunse-a fi și încercat, Însă a fost fără păcat.


Legea va pune preoți mari, Pe niște simpli oameni cari Supuși sunt slăbiciunilor, Asemeni semenilor lor. Doar jurământul cel făcut După ce Legea-a apărut, Pune pe Fiu preot să fie, Desăvârșit, în veșnicie.”


În cea de-a doua, voie are – Să intre – doar preotul mare, O dată-n an, și nu oricum, Ci sânge-având, cu el acum, Ca să-l aducă, negreșit, Pentru păcatul săvârșit De sine însuși, după care, Pentru întreaga adunare – Pentru păcatele găsite Din neștiință-nfăptuite.


Dacă s-a rătăcit, cumva, Din rândul vostru, cineva, Să vină altcineva-ndată, Și-apoi, la cale-adevărată, Să îl aducă, negreșit, Pe cel care s-a rătăcit.


Așa precum sunt niște oi Ce s-au pierdut, ați fost și voi. Dar v-ați întors către Păstorul, Episcopul – Priveghetorul – Acela care se-ngrijește Și, sufletele, vă păzește.”


Dar oamenii nu au voit S-asculte de judecători. S-au arătat nepăsători Și au urmat alți dumnezei, Slujindu-i și curvind cu ei. Au părăsit calea pe care Umblat-au, fără încetare, Ai lor părinți și au călcat Poruncile care le-a dat Adevăratul Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa