4 Aste cuvinte le-a rostit, Când, într-un loc, ni s-a vorbit Despre a șaptea zi: „Mereu – A șaptea zi dar – Dumnezeu Sfârșit-a totul de zidit Și-n urmă, El S-a odihnit”.
4 Într-un text al Scripturilor, despre ziua a șaptea există următoarea precizare: „În a șaptea zi, după ce Și-a terminat toate lucrările, Dumnezeu S-a odihnit.”
Pentru că Domnul a zidit Toate câte s-au pomenit Și toate câte le-ai văzut, În șase zile. A făcut, Atunci, acest întreg pământ, Marea și toate câte sânt Aflate-n ea. Ceruri a-ntins Peste-al pământului cuprins Și-n urmă, El S-a odihnit, A șaptea zi când a venit. De-aceea, ziua de odihnă, În care Domnu-a stat în tihnă, De El, e binecuvântată Și e sfințită, totodată.
Un semn este acest Sabat, Cari între Mine-i așezat Și între-ai lui Israel fii – Veșnic e acest semn, să știi! Căci șase zile a muncit Domnul, atunci când a zidit Cerul, pământu-acesta mare. Când a sfârșit astă lucrare, A șaptea zi, Domnul a stat: S-a odihnit și-a răsuflat.”
A șaptea zi e de odihnă Și Domnului, Îi e-nchinată. În ea, să nu lucrezi vreodată, Căci săvârșești un lucru rău: Deci nici tu și nici fiul tău, Să nu lucrați. Atunci veți sta. Nu va munci nici fiica ta, Nici robul care te slujește, Nici roaba care locuiește La tine și nici vita care, Sălaș, la tine-n iesle-și are. Străinul care-i pripășit La tine-n casă e oprit Și el, de-asemeni, să muncească. Toți trebuie să se-odihnească Atunci – cu tine – negreșit, Așa cum Domnu-a poruncit.
Ba mai mult încă, cineva Mărturisește, undeva: „Cine e omul, ca astfel, Aminte, să-Ți aduci de el – Sau fiul omului – să-l vezi Și-n urmă, să îl cercetezi?
Ce-l ce-n odihnă, reușește, Ca să pătrundă, se-odihnește De toată truda lui, mereu, Asemenea lui Dumnezeu, Care și El S-a odihnit, Când terminat-a de zidit.