Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Evrei 3:9 - Biblia în versuri 2014

9 Ai voști părinți și-au îndrăznit, Pe Mine, să Mă ispitească, Sperând că au să reușească De a Mă pune la-ncercare, Încât văzut-a fiecare, În patruzeci de ani, la rând, Mereu, puterea Mea lucrând!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 unde strămoșii voștri M-au ispitit, M-au pus la încercare și Mi-au văzut lucrările timp de patruzeci de ani!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Acolo, strămoșii voștri M-au provocat; și le-am demonstrat apoi în patruzeci de ani ce pot Eu să fac.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 unde m-au ispitit părinții voștri; m-au pus la încercare, deși au văzut lucrările mele

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

9 când părinţii voştri m-au ispitit, când m-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 unde părinții voștri M-au ispitit și M-au pus la încercare și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!

Onani mutuwo Koperani




Evrei 3:9
17 Mawu Ofanana  

N-au dovedit că sunt cuminți, Pentru că ei M-au ispitit Și să Mă-ncerce au voit, Cu toate că ei au văzut Lucrările ce le-am făcut.


„Voi toți, acuma, ați văzut Ceea ce Domnul a făcut Egiptului, cum v-am purtat Și cum, pe munte, v-am urcat, Pe-aripi de vultur, pân’ la Mine.


Iar Dumnezeu a cuvântat: „Tu să vorbești, în acest fel, Copiilor lui Israel: „Voi toți, acum, v-ați dumirit Cum că din ceruri v-am vorbit.


Eu, de la Egipteni, din țară, Am scos al vost’ popor afară Și patruzeci de ani apoi, Povățuitu-v-am pe voi, Când în pustie v-ați aflat. În stăpânire, Eu v-am dat Ținutul Amoriților.


Ani patruzeci, de-acum ‘nainte, Copiii voștri – țineți minte – Vor rătăci doar în pustie, Până plătite au să fie Păcatele ce le-ați făcut, Până când voi veți fi căzut Morți în pustie, negreșit.


Graiul, din nou. Atunci, Iisus, Acelor ucenici, le-a spus: „Acuma, la Ioan, mergeți Și ce-ați văzut, să îi spuneți: Orbii văd iar, șchiopii pășesc, Leproșii, toți, se curățesc, Surzii, auz, au căpătat, Cei ce-au murit au înviat, Iar Evanghelia se vestește,


Văzând că cei doi gata sânt De a vorbi cu dregătorul, Furios, Elima „vrăjitorul” – În felu-acesta-i tălmăcit Numele lui – s-a-mpotrivit, Și a-ncercat, cu stăruință, Pe dregător, de la credință, Să îl abată, negreșit.


În rug. El a putut, astfel, A-l izbăvi, pe Israel, Din țara Egiptenilor, Unde – în văzul tuturor – Minuni și semne a făcut. Multe minuni au mai văzut, La Marea Roșie, precum Și în pustie, pe-al ei drum, Când, patruzeci de ani, s-au dus.


Cu ochii voștri, ați văzut, Ce lucruri mari, Domnu-a făcut.


Moise, poporul, a chemat Și-apoi astfel, a cuvântat: „Mereu, cu toții ați văzut Ceea ce Domnul a făcut Cu Faraon, cu toți ai lui Și cu țara Egiptului.


Voi – cei prezenți – toți ați văzut, Ceea ce Domnul a făcut, Din pricina lui Bal-Peor: Din al lui Israel popor, Atuncea, El i-a nimicit Pe cei care-au păcătuit Și după Baal-Peor, s-au dus, Exact așa precum a spus.


Mereu dar, seama, să luați Și sufletul să vi-l vegheați, În zilele ce le-ați primit, Pe astă lume, de trăit, Ca nu cumva, în urmă, voi S-ajungeți să uitați apoi, Lucruri pe care le-ați văzut, Însă din inimi le-ați pierdut. Să spuneți tot ce s-a-ntâmplat, Celor ce vă vor fi urmat.


Să v-amintiți, neîncetat, De drumul pe cari l-ați urmat, Cum Domnul v-a călăuzit Când prin pustiu ați rătăcit Ani patruzeci, cum v-a-ncercat, Cum v-a smerit, cum a cătat Ca să cunoască-a voastră fire Și-a inimii voastre pornire, Să vadă dacă reușiți, Poruncile-I, să le păziți.


Nu s-a-nvechit straiul purtat, Piciorul nu vi s-a umflat Cât ați fost duși în pribegie, Patru decenii, în pustie.


Dar voi, cu toții, ați văzut Ceea ce Domnul le-a făcut, Mereu, dușmanilor pe care A noastră seminție-i are. Convins sunt că pricepeți voi, Că a luptat El, pentru noi.


Când s-au văzut înconjurați – Părinții voștri au strigat La Domnul. Eu i-am ascultat Și-un întuneric, între voi Și Egipteni, am pus apoi. Cu marea, i-am acoperit Pe Egipteni, și au pierit. Cu ochii voștri ați văzut Minunile ce le-am făcut. Apoi, o vreme a venit, Când, prin pustiu, ați rătăcit.


Patru decenii, prin pustie, Întreg poporu-a rătăcit, Până ajuns-a de-a pierit Întregul neam de oameni care Nu Îi dădură ascultare Lui Dumnezeu, când au ieșit Din țara-n care au robit. Domnul, atuncea, a jurat Că nimeni nu va fi lăsat Să vadă țara ‘ceea care, Lapte și miere, în ea, are, Pe care a jurat odată, Că lor o să le fie dată.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa