Evrei 3:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Însă acum, Iisus Hristos – Ca Fiu – se-arată credincios A fi peste-a lui Dumnezeu Casă; iar casa Lui, mereu, Într-adevăr, suntem chiar noi, Dacă ne vom păstra apoi Nădejdile, pân’ la sfârșit, Și-al nostru crez, nezguduit – Cu care-acum, ne lăudăm.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ dar Cristos a fost credincios ca Fiu peste Casa lui Dumnezeu. Iar Casa Lui suntem noi, dacă într-adevăr ținem cu fermitate până la sfârșit încrederea și speranța cu care ne lăudăm.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Dar Cristos a slujit în același mod, în calitate de Fiu al lui Dumnezeu. Iar noi suntem acea Casă a Lui, dacă vom persevera până la sfârșit în încrederea și lauda care sunt alimentate de speranță.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ pe când Cristos a fost ca fiu, peste casa lui, iar casa lui suntem noi, numai dacă păstrăm îndrăzneala și lauda speranței.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁶ Hristos însă a fost slujitor peste casa Lui – ca Fiu, iar casa aceasta suntem noi, dacă ne păstrăm îndrăzneala şi nădejdea cu care ne lăudăm.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm.

Evrei 3:6 Mawu Ofanana

Psalmi 2:12

Pe al Său Fiu să Îl cinstiți, Ca nu cumva Să-L mâniați Și să pieriți pe-a voastră cale. Căci iată, gata-i să se-aprindă Mânia Lui și-atuncea, vale, Va curge și-o să vă cuprindă. Ferice e de toți cei care Vor face doar în acest fel, Ferice e de fiecare Dacă, mereu, se-ncrede-n El.

Езекиел 46:10

Cel care este domnitor Să intre cu al său popor Și-apoi, când va ieși, la fel, Să iasă-alăturea de el.

Matei 10:22

Pe voi, lumea vă va urî Din pricina Numelui Meu, Însă acela – vă spun Eu – Cari va răbda pân’ la sfârșit, Are să fie mântuit.

Matei 16:18

Îți spun: tu, Petru, ești numit” – „Piatră” înseamnă, tălmăcit. „Pe piatra ta, va fi zidită A Mea Biserică. Zdrobită, Acuma sau în viitor, De locuința morților, Ea nu va fi! N-o va înfrânge, Pentru că ea, moartea va-nvinge!

Matei 24:13

La cei mai mulți. Dar mântuit, Va fi cel cari, pân’ la sfârșit, Să rabde totul, va să știe.

Romani 11:22

Privește bunătatea Lui, Precum și-asprimea Domnului: Asprime care s-a văzut Față de cei ce au căzut, Și bunătate, pentru tine – Dacă în ea te vei menține. Altminteri, fii încredințat Că o să fii, și tu, tăiat.

Romani 12:12

Plini de nădejde, să sperați – Mereu – și să vă bucurați. Când, în necazuri, vă găsiți, Răbdare, vreau, să dovediți. În rugăciuni, trebuie-apoi, Stăruitori ca să fiți voi.

Romani 15:13

Vreau, al nădejdii Dumnezeu, Să toarne bucurii apoi, Să toarne pacea, peste voi, Căci ele sunt de trebuință Și le primiți doar prin credință, Ca în nădejde, tari să fiți, Prin Duhul Sfânt stând, întăriți!”

Romani 5:2

De-aceea, noi Îi datorăm, Acuma, faptul că ne-aflăm, Doar prin credință așadar, Intrați în starea cea de har, În cari ne bucurăm, mereu, Nădăjduind în Dumnezeu, La arătarea slavei Sale.

1 Corinteni 3:16

„Nu știți că al lui Dumnezeu Templu, doar voi sunteți, mereu? Nu știți că Duhul Lui Cel Sfânt Șade în voi, pe-acest pământ?

1 Corinteni 6:19

Nu știți că trupul se vădește Templul, în care locuiește Duhul Cel Sfânt, ce L-ați primit Și-i de la Dumnezeu venit? De-asemenea, nu știți că voi Nu mai sunteți ai voștri-apoi?

2 Corinteni 6:16

Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”

Galateni 6:10

Deci, cât are prilej, oricine Va trebui să facă bine, Dar mai ales – vă îndemn eu – Să faceți bine, tot mereu – Pe cât vă este cu putință – La frații voștri, de credință.

Galateni 6:9

Să nu cumva să obosim, Când, binele, îl împlinim; Căci va veni vremea, apoi, În care, secera-vom noi, Doar dacă – fără îndoială – Nu vom cădea, de oboseală.

Efeseni 3:12

Noi, prin credință-n El, avem, Azi, slobozenia și putem, Cu-ncredere – de Dumnezeu – Ca să ne-apropiem, mereu.

Coloseni 1:23

Acum, voi trebuie să știți Ca să rămâneți neclintiți, Pe mai departe, așezați Și pe credință-ntemeiați, Fără a pierde – dragii mei – Nădejdea Evangheliei, Care v-a fost împărtășită – Când fost-a propovăduită Făpturilor de pe pământ – Și-al ei slujbaș, eu – Pavel – sânt.

1 Tesaloniceni 5:16

Necontenit, să învățați, Să știți ca să vă bucurați.

2 Tesaloniceni 2:16

Al nostru Domn, Hristos Iisus, Și Dumnezeu – Tatăl de Sus – Cari ne-a iubit, neîncetat, Și-apoi, prin al Său har, ne-a dat O mângâiere, pe vecie – Precum și o nădejde vie –

1 Timotei 3:15

Dar dacă zăbovesc, să știi Cum să te porți, cum să te ții, Neîncetat, în casa care Al nostru Dumnezeu o are – Casă care-i întruchipată De-a Lui Biserică curată – Și-i stâlp al adevărului, Precum și temelia lui.

Evrei 1:2

Acum – în vremea noastră – iată, Când aste zile-s spre sfârșit, El, chiar prin Fiul, ne-a vorbit, Pe cari L-a pus moștenitor, Al tuturor lucrurilor, Căci prin Acesta, la-nceput, Și veacurile s-au făcut.

Evrei 10:19

Deci fraților, pentru că noi Primit-am, prin Iisus apoi – Prin sângele ce L-a vărsat – Putința de a fi intrat În Locul ce „prea sfânt” se cheamă,

Evrei 10:21

Și pentru că, la Dumnezeu, Avem acum, un Preot Mare,

Evrei 10:23

Să nu se-arate șovăirea, Când ținem la mărturisirea Nădejdii noastre – ne-ndoios – Pentru că este credincios Cel ce-a făcut făgăduința, Dacă ne vom păstra credința.

Evrei 10:35

Nu părăsiți încrederea Ce o aveți, căci doar prin ea, O să ajungă fiecare, Să capete-o răsplată mare!

Evrei 11:1

„Credința noastră e vădită O-ncredințare neclintită, O-ncredere nespus de mare, În toate lucrurile care, Acuma, nu pot fi zărite, Fiind numai nădăjduite.

Evrei 3:14

Căci ne-am făcut – neîndoios – Părtași ai lui Iisus Hristos, Dacă păstrăm pân’ la sfârșit, Al nostru crez, nezguduit – Încrederea ce am avut, În inimi, de la început.

Evrei 4:11

Să ne grăbim dar, să intrăm Și în odihna Lui, să stăm. Mereu, s-aveți dar, grijă mare, Ca-n pilda de neascultare, Să nu se-ntâmple-apoi, cumva, Să cadă-n urmă cineva.

Evrei 4:14

Deci, dacă noi am căpătat Un Mare Preot, însemnat, Cari cerurile-a străbătut – Căci El este, cum am văzut, Iisus, Fiul lui Dumnezeu – Va trebui să stăm, mereu, Tari, în mărturisirea care Am căpătat-o fiecare.

Evrei 4:16

Haideți dar, să ne-apropiem, Cu-ncredere ca să ședem Lângă al Său scaun de har, Ca să primim apoi, în dar, Harul și îndurarea-I mare Și-apoi, la vremea de-ncercare, Să nu ne pomenim uitați, Ci dimpotrivă, ajutați.”

Evrei 6:11

Dorim, acuma, însă, noi, Ca fiecare, dintre voi, Aceiași râvnă – negreșit – S-arate, până la sfârșit, Ca să-și păstreze neclintită, Mereu, nădejdea dobândită,

Evrei 6:18

Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,

Evrei 7:19

Cum că nimic n-a reușit Prin Lege-a fi desăvârșit – Și-apoi, avea ca să se pună, În locu-i, o nădejde bună, Prin care, noi, acum, putem, De Tatăl, să ne-apropiem.

1 Petru 1:8

Cu toate că nu L-ați văzut – Știu că-L iubiți și L-ați crezut; O bucurie strălucită – O bucurie negrăită – Vă face să vă bucurați,

1 Petru 2:5

Ca niște pietre vii, și voi Sunteți zidiți, formând apoi, O casă, toți – duhovnicească. Cu voi, o să se-alcătuiască În urmă dar, o preoție Cari sfântă trebuie să fie. Jertfe duhovnicești apoi, Va trebui s-aduceți voi, Lui Dumnezeu – pe al Său plac – Cari prin Iisus Hristos se fac.

1 Petru 4:17

Căci iată că, acum, suntem În clipa-n care este gata Ca să înceapă judecata, Și va începe – vă spun eu! – Din casele lui Dumnezeu. Și dacă ea-ncepe cu noi, Care va fi sfârșitu-apoi, Al celor care n-au voit S-asculte – când li s-a vestit – De Evanghelia Domnului Și-au refuzat chemarea Lui?

Revelația 2:18

Scrie-i la îngerul pe care, În Tiatira-n frunte-l are Biserica: „Iată ce-a spus Fiul Părintelui de Sus; Privirile ochilor Lui Sunt ca și para focului; Picioarele Îi par să fie Ca și arama ruginie, Aprinsă și strălucitoare, Arsă în focul de cuptoare.

Revelația 2:25

Ceea ce-aveți, tare, apoi, Să țineți, până vin la voi!

Revelația 2:26

Acela care biruiește Și cari, pân’ la sfârșit, păzește, Lucrarea Mea, să aibă știre, Că peste Neamuri, stăpânire – Din parte-Mi – are să primească.

Revelația 3:11

Eu vin curând. Tu să veghezi, Necontenit, și să păstrezi Ceea ce ai, ca nu cumva, Să-ți ia cununa cineva.