Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Evrei 3:5 - Biblia în versuri 2014

5 Cât despre Moise, ne-ndoios, „Găsit a fost el, credincios, În casele lui Dumnezeu”, Numai ca slugă, ca, mereu, Să poată face mărturie Despre ce va avea să fie, Deci, despre lucruri hărăzite Ca, mai târziu, a fi vestite.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Moise, într-adevăr, a fost credincios ca slujitor în toată Casa lui Dumnezeu, fiind o mărturie despre lucrurile care urmau să fie spuse,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Moise a activat ca un slujitor demn de încredere în toată Casa lui Dumnezeu, mărturisind astfel anticipat despre lucrurile care vor fi proclamate mai târziu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Desigur, Moise a fost și el credincios în toată casa lui ca servitor, ca mărturie despre cele ce aveau să fie spuse,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Moise, în ceea ce-l priveşte, a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu, dar numai ca slujitor, ca o mărturie pentru cele ce urmau să fie spuse mai târziu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu.

Onani mutuwo Koperani




Evrei 3:5
35 Mawu Ofanana  

Poporului, Tu i-ai făcut Sabatul Tău, de cunoscut. Porunci, prin Moise, i-ai lăsat; Învățături și legi i-ai dat.


Moise și-Aron au fost aleși, De Dumnezeu, și-apoi trimeși Să izbăvească-al Său popor.


Când Israelul a văzut Ceea ce Domnul a făcut – Ce braț puternic a-ndreptat Spre Egipteni – s-a-nspăimântat. Întreg poporul s-a temut Atunci, de Domnul. Au crezut, În El și-n Moise – robul Său – Fiind, cu toții, speriați rău.


Așa cum Domnul i-a cerut, Moise, îndată, a făcut.


Nu tot așa-i cu robul Meu – Cu Moise – pentru că știu Eu Că Moise este, ne-ndoios, În toată casa-Mi, credincios.


Deci, cine-i al stăpânului Rob credincios și-ascultător, Pus peste ceata slugilor Să le dea hrana cuvenită, Mereu, la vremea potrivită?


„Bine, rob bun și credincios” – Zise stăpânul bucuros – „Puține lucruri ai păzit, Dar credincios te-ai dovedit. De-aceea, fi-vei înălțat Și peste multe așezat. Intră în bucuria mea! – Acolo, loc, tu vei avea.”


Domnul răspunse: „Cine-i, oare, Ispravnicu-nțelept, pe care, Stăpânul are să-l așeze, Peste-ai săi robi, ca să-i vegheze, Să le dea hrana rânduită, Mereu, la vremea potrivită?


A început de-a povestit, De prin Scripturi, și-a tălmăcit – Chiar de la Moise începând Și până la proroci mergând – Tot ce se referea la El.


Apoi, El, ucenicilor, Le-a zis: „Iată ce vă spuneam, Pe când – cu voi – Eu mai eram: Căci ceea ce prin Psalmi s-a scris, Ceea ce-n Lege, Moise-a zis, Tot ce proroci-au prorocit De Mine, trebuie-mplinit.”


Scripturile, le cercetați, Căci – viață veșnică – sperați, În ele, a găsi. Ei bine, Ele mărturisesc, de Mine!


I-au hotărât o zi, în care, La el, mai mulți frați au venit, Și-atuncea, Pavel le-a vestit Cuvântul Domnului; le-a dat Multe dovezi, și-a căutat Și prin proroci, să demonstreze, Prin Lege să-i încredințeze, De lucrurile cari s-au spus Pe seama Domnului Iisus.


Voi știți că acest Moise-a spus, Copiilor lui Israel: „Iată că Dumnezeu, chiar El, O să ridice – la soroc – Din frații voștri, un proroc, Ca mine. Seama să luați: De vorba Lui, să ascultați!”


„Acuma, însă, peste fire, Apare o neprihănire Cari, de la Dumnezeu, sosește Și, fără legi, se dobândește. Despre aceasta, negreșit, Proroci – și Lege – ne-au vorbit.


Ispravnicul – neîndoios – Găsit, trebuie, credincios, În lucrul care i-a fost dat, În tot ce i s-a-ncredințat.


„Stăpâne Doamne! Ai făcut Așa încât eu am văzut Mărirea și puterea-Ți mare, Căci mă întreb: cine e oare, Un dumnezeu în cer aflat – Sau pe pământ – asemănat Cu Tine, ca să fi putut A face ceea ce-ai făcut, Și o putere-a arăta La fel ca și puterea Ta?


Acolo, robul Domnului – Moise – în a Moabului Țară, în urmă, a murit, Așa cum Domnu-a poruncit.


Îi mulțumesc, încă o dată, Domnului nostru, Cel de Sus – Adică lui Hristos Iisus – Pentru că fost-am întărit – Căci am fost, vrednic, socotit De-ncredere – când m-a adus Și-apoi, în slujba Lui, m-a pus,


„Dacă, părinților, mereu, În vremea veche, Dumnezeu, Prin oameni care-au prorocit, În multe feluri le-a vorbit Și-n multe chipuri totodată,


Acela care, credincios, S-a arătat, necontenit, Celui care L-a rânduit, Precum și Moise-a arătat „Credință mare, ne-ncetat – În toate și în tot, mereu – În casele lui Dumnezeu”.


Orișice casă ridicată, A fost de cineva durată. Să știți că totul – negreșit – Este, de Dumnezeu, zidit.


Ei fac numai o slujbă care, Un chip e și o umbră are, A lucrurilor care sânt În ceruri și cari, pe pământ, De Moise, fost-au rânduite, După poruncile primite Chiar de la Dumnezeu, când, sus, Pe munte-n acest fel i-a spus: „Ia seama dar! Cum ai văzut, Va trebui totul făcut” – Iar Moise, cortul, l-a-ntocmit, Așa precum El a dorit.


Hristos – să știe fiecare – Că nu-ntr-un loc de închinare, Făcut de om, S-a așezat, Ci El, în ceruri, a intrat, Unde, la Dumnezeu apoi, Avea a merge, pentru noi.


Până când le va da odihnă Domnul, și au să aibă tihnă – La fel precum aveți și voi – În țara lor. Abia apoi, Vă veți întoarce-n țara care Aflată-i spre soare răsare, În astă parte de Iordan, S-o stăpâniți, cum vă e-n plan.”


„Robul Meu Moise-i mort acum. Scoală și gata fii, de drum. Strânge poporul, iar apoi, Peste Iordan veți trece voi, În țara pe cari, astăzi, vreau, Lui Israel, ca să i-o dau.


Fii tare! Te îmbărbătează Și cu credință doar, lucrează În legea ce v-am dat-o Eu, Acum, prin Moise, robul Meu. Mereu, la ea, vei cugeta: Spre dreapta sau spre stânga ta Să nu te-abați, căci reușești În tot ceea ce-nfăptuiești.


Atunci când se aflau pe drum – Moise, să-l facă, a cerut. Altaru-acela s-a făcut După cum Dumnezeu a zis, Și după cum Moise a scris În paginile legii lui. Deci pietrele altarului N-au fost cioplite-n nici un fel, Căci n-a trecut fier, peste el. Au fost aduse-apoi, în dar, Arderi de tot, pe-acel altar, Precum și jertfe cu menire De a-I aduce mulțumire Lui Dumnezeu, în acest fel, Căci l-a-nsoțit pe Israel.


Când aste lucruri se-ntâmplau, Bătrânii din popor ședeau Alături de judecători Și de-ai oștii conducători, Lângă chivotul Domnului. Erau cu toți în jurul lui, Iar preoții îi privegheau – Străini, de față, mai erau, Cari pe popor îl însoțise. Toată mulțimea se-mpărțise În două cete: jumătate Din rândul gloatei adunate, Spre Garizim, s-a îndreptat Și-n dreptul muntelui, a stat. Ceilalți, către Ebal, s-au dus Făcând așa precum a spus Moise, atunci când a trăit.


Oamenii care s-au aflat, Atunci, acolo, au cântat, Cântarea ce-o cânta, mereu, Moise – robul lui Dumnezeu – Și-apoi, a Mielului cântare. „Atotputernicule mare” – Ziceau aceia – „am văzut, Lucrările ce le-ai făcut, Cât sunt de mari și minunate! Sunt drepte și adevărate Căile Tale, ne-ncetat! Al Neamurilor Împărat, Doar Tu ești Doamne! Și-apoi, cine


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa