Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Evrei 2:2 - Biblia în versuri 2014

2 Dacă Cuvântul, cel vestit Prin îngeri, e nezguduit – Și dacă-n urmă, orișicare Abatere și ne-ascultare, O dreaptă plată și-au luat –

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Căci, dacă Cuvântul rostit prin îngeri a fost ferm, iar fiecare abatere și neascultare și-a primit o răsplată dreaptă,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Acel mesaj proclamat prin intermediul îngerilor a avut totală autoritate; și în consecință, oricine s-a conformat parțial lui sau nu l-a ascultat, a suportat pedeapsa meritată.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Căci dacă cuvântul vestit de înger s-a dovedit sigur și orice greșeală și neascultare a primit răsplata cuvenită,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 Căci, după cum cuvântul rostit prin îngeri a fost întărit, aşa încât toate încălcările sau neascultările şi-au primit răsplată dreaptă,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire,

Onani mutuwo Koperani




Evrei 2:2
29 Mawu Ofanana  

Carele Domnului, apoi, Se numără – să știți dar voi – Cu douăzecile de mii Și-asemenea cu mii de mii, Iar Dumnezeu Se dovedește Că-n al lor mijloc se găsește Când din Sinai, pe-aripi de vânt, Se-ndreaptă spre locașul sfânt.


Pe când le-a fost încă aflată Carnea, în dinți – nemestecată – Domnul, de furie cuprins, Mânia-ndată Și-a aprins Lovind întreaga adunare, Cu o urgie foarte mare.


Dintre ai lui Israel fii, Pierit-au patruzeci de mii Și șapte sute – cum se știe – Loviți de-a Domnului urgie, Afară de-a lui Core ceată.


În contra-ntregului popor – Când a văzut purtarea lor Și-a auzit ceea ce-au zis – Domnul, îndată, a trimis Șerpi înfocați. Ei au intrat În tabără și au mușcat Poporul, iar în acest fel, Mulți au pierit, din Israel.


Dar douăzeci și patru mii, Dintre-ai lui Israel copii, Se prăpădiră, în pustie, Uciși de-a Domnului mânie.


Voi care, Legea, ați primit-o, Prin îngeri, dar nu ați păzit-o!”


Iată ce vreau să întreb eu: De ce mai este, Legea, dată, Căci ea a fost adăugată, Din pricina călcărilor De lege, ale tuturor, Până la vremea când apare „Sămânța” ceea, pentru care, Făgăduința e lăsată? Legea, prin îngeri, a fost dată, Fiind adusă tuturor Apoi, printr-un mijlocitor.


Omul cel care, de mândrie, Oprit atunci are să fie De-a asculta cuvântul spus De preotul acolo pus Ca să-I slujească Domnului, Sau de-al judecătorului, Are să fie pedepsit, Pe loc, cu moartea, negreșit. Vei scoate răul, în ăst fel, Din mijlocul lui Israel.


„Poate-n cetățile pe care Ai să le locuiești tu, are Să se găsească un bărbat Sau o femeie ce-a călcat Ăst legământ al Domnului, Făcând doar rău în fața Lui.


Pe cel ce este vinovat – Fie femeie, sau bărbat – De astă faptă, să te duci Grabnic atunci și să-l aduci La porțile cetății tale Și-acolo, pentru ale sale Rele făcute, negreșit, Cu moartea fi-va pedepsit. Cu pietre – precum am mai zis – Omul acel va fi ucis.


„Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat A nu-mplini aste cuvinte Cari, azi, vă sunt puse-n ‘nainte, Prin legea care vi s-a dat!” Prin „Amin!”, va răspunde-ndat’, Atunci, al tău întreg popor Spre-a întări vorbirea lor.”


Iată că eu vă dăruiesc, Acum, învățătura mea: Ca ploaia, vreau să curgă ea; Precum o rouă pe pământ Să cadă și al meu cuvânt, Ca ploaia iute ce dă viață Cernându-se peste verdeață, Ca stropii ei care învie Covorul ierbii din câmpie.


„Dacă, părinților, mereu, În vremea veche, Dumnezeu, Prin oameni care-au prorocit, În multe feluri le-a vorbit Și-n multe chipuri totodată,


Acela care a călcat Legea lui Moise, de îndat’, Fără de milă e ucis, Pe vorbele care le-au zis Doi sau trei martori, negreșit.


Nu părăsiți încrederea Ce o aveți, căci doar prin ea, O să ajungă fiecare, Să capete-o răsplată mare!


Ocara lui Iisus Hristos, O socotea, neîndoios, O mult mai mare bogăție, Decât ar fi putut să fie Averile Egiptului; Țintă privit-au ochii lui, Către acea răsplată mare Care, din ceruri, va apare.


Fără credință, niciodat’, Nimeni, plăcut, Lui, n-o să-I fie. Cine se-apropie, să știe, Că trebuie-a crede mereu, Că El este, că Dumnezeu Îl răsplătește pe cel care Îl caută, fără-ncetare.


Luați seama ca, nu cumva, Să îndrăznească cineva, Să nu-l asculte pe Cel care Vorbește, azi, la fiecare! Pentru că dacă n-au scăpat Acei ce nu L-au ascultat Pe Cel cari, pe pământ, vorbea, Cu-atât mai mult, nu vom putea, Scăpare, să avem nici noi, Dacă ne-ntoarcem înapoi, De la Acel ce-n cer vorbește


Cuvântul prorociei, noi, Tare-l avem făcut; iar voi, E bine că îl ascultați Și că, la el, seama, luați, Ca la lumina minunată În loc întunecos aflată, Cari strălucește, ne-ncetat, Pân’ ce, de ziuă, s-a crăpat, Și până în a voastră viață, Luceafărul de dimineață – În inimi – o să vă răsară;


Voiesc să vă aduc aminte, Cu toate că voi țineți minte Aceste lucruri – și, cred eu, Că voi o să le știți, mereu – Că Domnul, după ce, din țară – Deci din Egipt – Și-a scos afară, Poporul și l-a izbăvit, În urmă, El i-a nimicit, Pe toți cei cari nu L-au crezut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa