Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Evrei 2:13 - Biblia în versuri 2014

13 El spune astfel, mai ‘napoi: „Îmi pun încrederea în El”, Iar în alt loc, spune astfel: „Eu și copiii mei, mereu, Cari, dați îmi sunt, de Dumnezeu!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Și, din nou: „Îmi voi pune încrederea în El!“. Și, din nou, El spune: „Iată-ne, Eu și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Apoi El mai spune: „Voi avea încredere în Dumnezeu.”; iar în alt text citim: „Sunt aici împreună cu copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Și iarăși: „Eu mă voi încrede în el”, și din nou: „Iată-ne, eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 Şi, mai departe: Eu voi fi plin de încredere în El, iar în alt loc: Iată-mă, Eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Și iarăși: „Îmi voi pune încrederea în El.” Și în alt loc: „Iată-Mă, Eu și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!”

Onani mutuwo Koperani




Evrei 2:13
16 Mawu Ofanana  

Esau, ochii, și-a ridicat Și-abia atunci a observat Copiii și femeile. A întrebat, privindu-le: „Spune-mi, te rog, cine sunt ele?” „Nevestele, roabele mele.” „Dar toți aceia, cine sânt?” „Copii, pe care Domnul Sfânt, Robului tău, i-a dăruit.”


„Aceștia sunt copiii mei, Pe care Domnul mi i-a dat.” Israel a continuat: „Apropie-i, și-n fața ta, Eu îi voi binecuvânta.”


Stânca pe care-o voi avea De adăpost, necontenit, Scutul care m-a ocrotit, Puterea ce mă întărește Și cari, mereu, mă mântuiește, Turnul înalt – puternic, tare – Și locul unde am scăpare. Doamne – Mântuitorul meu – De silnicii, mă scapi, mereu!


Fiii, mereu, s-au arătat O moștenire minunată Care de Domnul este dată. Astfel, rodul pântecului Răsplată e, din partea Lui


Păzește-mă Doamne, căci eu În Tine mă încred, mereu.


Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie!


Zice de El: „Loc de scăpare E Domnul, în care cred eu! El e cetatea mea cea tare, El este Dumnezeul meu!”


Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.


Domnul a vrut, prin suferință, Ca să zdrobească-a Lui ființă. Dar după ce Își va fi dat Viața, drept jertfă de păcat, El, o sămânță, va vedea Și multe zile va avea. Astfel, lucrarea Domnului Va propăși prin mâna Lui.


În Dumnezeu – cum am văzut – Neîncetat, S-a încrezut. Să-L scape, căci ne-a spus mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!”


De Tatăl Meu, ele-Mi sunt date. De la El, nu pot fi luate, De nimeni, căci putere are Și – decât toți – El e mai mare!


Chiar dacă întâmpla-se-va, Ca în Hristos, s-aveți, cumva, Învățători cari, numărați, Să fie zece mii – dragi frați – Totuși să știți că nu puteți, Mai mulți părinți, ca să aveți. Numai pe mine m-ați avut, Căci, în Hristos, eu v-am născut, Prin Evanghelia Sa, pe care, Eu am vestit-o-n lumea mare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa