Evrei 13:9 - Biblia în versuri 20149 De-nvățături străine – voi – Să nu fiți amăgiți apoi. Căci este bine, întărită De-a vă fi inima, zidită Prin har numai, la fiecare Și nicidecum, prin vreo mâncare. Mâncările nu le-au slujit, Deloc, celor ce le-au păzit. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească9 Să nu fiți duși în rătăcire de tot felul de învățături străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care nu le-au fost de niciun folos celor ce au umblat după ele. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20189 Să nu acceptați acele doctrine străine; pentru că ele vă creează doar iluzii. Concret, este bine ca inima voastră să fie edificată prin har, nu respectând reguli referitoare la mâncăruri. Aceste reguli nu au fost deloc utile (spiritual) celor care le-au respectat. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20209 Nu vă lăsați seduși de învățături diferite și străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin alimente, care nu le-au fost de folos celor care au umblat [după ele]! Onani mutuwoRomână Noul Testament Interconfesional 20099 Nu vă lăsaţi rătăciţi de feluritele învăţături străine! Este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri care n-au fost de folos celor ce le-au ţinut. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu9 Să nu vă lăsați amăgiți de orice fel de învățături străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit. Onani mutuwo |
Acelui om cărui îi place, Ca între zile, de a face Deosebiri, să știți că el, Doar pentru Domnul face-astfel. Iar cu acel care, din fire, Nu face vreo deosebire A zilelor, este la fel: Nu face, pentru Domnul, el. Cine mănâncă, tot mereu, Mănâncă pentru Dumnezeu, Căci Îi aduce mulțumire. De-asemenea, vă dau de știre Precum că și acela care S-a abținut de la mâncare, Tot pentru Domnul n-a mâncat. Prin felu-n care-a procedat, Lui Dumnezeu, I-a mulțumit.
„Deci fraților, dacă, cumva, Are să cadă cineva, Într-o greșeală, vreau ca voi, Cu al blândeții duh apoi, Să știți ca să îl ridicați Și astfel, sprijin, să îi dați – Căci voi nu mai sunteți firești, Ci ați ajuns duhovnicești. Seama să ieie orișicine, La ce îl va privi pe sine, Ca să n-ajungă, la sfârșit – Cumva – să fie ispitit.
Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.