Evrei 13:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Să v-amintiți, necontenit, De toți cei care v-au vestit Cuvântul de la Dumnezeu. Băgați de seamă, tot mereu, La felu-n care-au viețuit, Precum și la al lor sfârșit. Dați-vă dar, toată silința, Pentru a le urma credința!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați-vă cu atenție la sfârșitul felului lor de viață și urmați-le credința.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Amintiți-vă de conducătorii voștri care v-au predicat Cuvântul lui Dumnezeu. Priviți la finalul vieții lor și urmați exemplul de credință pe care aceștia vi l-au dat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Amintiți-vă de conducătorii voștri care v-au vorbit despre cuvântul lui Dumnezeu și, considerând împlinirea vieții lor, imitați credința lor!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁷ Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, de cei care v-au spus cuvântul lui Dumnezeu, şi priviţi cum şi-au sfârşit viaţa şi urmaţi-le credinţa!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!

Evrei 13:7 Mawu Ofanana

Кынтаря кынтэрилор 1:8

„Tu care ești în ochii mei, Cea mai frumoasă din femei, Dacă acest lucru nu-l știi, Să ieși afară și să vii, Apoi, pe urma oilor; Iar lângă-ale păstorilor Colibe-n șesurile verzi, Du-ți la pășune ai tăi iezi.

Matei 24:45

Deci, cine-i al stăpânului Rob credincios și-ascultător, Pus peste ceata slugilor Să le dea hrana cuvenită, Mereu, la vremea potrivită?

Luca 12:42

Domnul răspunse: „Cine-i, oare, Ispravnicu-nțelept, pe care, Stăpânul are să-l așeze, Peste-ai săi robi, ca să-i vegheze, Să le dea hrana rânduită, Mereu, la vremea potrivită?

Luca 5:1

Pe când, pe malul lacului – Cel al Ghenezaretului – Se-afla Iisus, noroade multe Veniră, dornice s-asculte, Prin El, Cuvântul Domnului.

Luca 8:11

Acum dar, pilda, vă dezleg: Semințele acelea sânt Chiar al lui Dumnezeu Cuvânt.

Fapte 13:46

Dar Pavel și Barnaba-au stat, În fața lor, și-au cuvântat, Cu îndrăzneală: „Iată, noi, Cuvântul Domnului, la voi – Întâi de toate – L-am vestit. Dar pentru că nu L-ați primit – Și singuri dar, vă judecați Nevrednici ca să căpătați Veșnica viață – vă lăsăm Și, către Neamuri, ne-nturnăm.

Fapte 14:23

Pentru Biserici, rânduiră Prezbiteri. Apoi, s-au rugat, Au ținut post și i-au lăsat În grija Domnului, în care Se încrezuse fiecare.

Fapte 4:31

Iisus.” După ce s-au rugat, Puternic s-a cutremurat Locul în care au șezut Și, de Duh Sfânt, ei s-au umplut. De-aceea, fără de sfială, Vestiră, plini de îndrăzneală Și de curaj, la toți, mereu, Cuvântul spus de Dumnezeu.

Romani 10:17

Credința, deci, pentru oricine, În urma auzirii, vine; Iar auzirea – pe pământ – Doar prin al lui Hristos Cuvânt, Poate să vină, dragii mei.

1 Corinteni 10:13

Nu v-a ajuns nici o ispită, Cari să nu fie potrivită, După puterea omenească, Iar Domnul o să vă ferească Și nu va-ngădui să fiți, Peste putință, ispitiți, Pentru că Domnul Dumnezeu Se-arată credincios, mereu. Când a lăsat El, o ispită, Alături, fost-a pregătită Și calea de-a ieși din ea. Putere, astfel, veți avea – Și, totodată, și răbdare – Ca să ieșiți din încercare.”

1 Corinteni 11:1

„Vă-ndemn acum, dragii mei frați, Ca pe-a mea urmă, să călcați, Pentru că eu – neîndoios – Pășesc pe urma lui Hristos.

1 Corinteni 4:16

De-aceea, eu vă rog, dragi frați, Pe a mea urmă, să călcați.

Filipeni 3:17

Urmați-mă, mereu, pe mine, Privind, întotdeauna, bine, La cei ce, seamă, iau, apoi, La pilda ce-o aveți în noi Și cari se poartă, după ea, Voind a fi, asemenea.

1 Tesaloniceni 1:6

Voi înșivă ați arătat Că, pe-a mea urmă, ați călcat – Și deci, pe urma Domnului – Căci ați primit Cuvântul Lui – Când, în necazuri, voi erați, Fiind, de ele, încercați – Cu bucuria minunată Care, prin Duhul Sfânt, e dată.

1 Tesaloniceni 2:13

Îi mulțumim dar, Domnului, Pentru că voi, când ați primit Cuvântul ce v-a fost vestit, De către noi, nu l-ați luat Ca pe un lucru de-apucat – Ca pe-un cuvânt ce-a fost rostit De oameni – ci voi l-ați primit, Așa cum trebuie, îndată, Cu toată cinstea arătată Cuvântului lui Dumnezeu, Care lucrează-n voi, mereu.

2 Tesaloniceni 3:7

Ce trebuie făcut apoi, Spre a călca pe urma noastră. Când ne-am aflat în preajma voastră, Bine-ați văzut – fără-ndoială – Căci nu în neorânduială, Noi am trăit. Ați observat

2 Tesaloniceni 3:9

Și nu că drept, n-am fi avut, Dar, în noi înșine, am vrut S-aveți o pildă de urmat, Prin felu-n care ne-am purtat.

1 Timotei 3:5

Căci dacă cineva nu știe, Ca de a lui casă să ție Și, bine, să o cârmuiască, Cum va putea să îngrijească De-acea Biserică, pe care, Al nostru Dumnezeu o are?

Evrei 13:17

De-ai voști’ mai mari, să ascultați: Supunere să le-arătați, Căci priveghează peste voi, La sufletele voastre apoi, Ca unii cari – fără-ndoială – De ele, da-vor socoteală. În acest fel, să vă purtați, Cu-aceștia dar, dragii mei frați, Căci vreau ca lucrul lor să fie Făcut, mereu, cu bucurie, Fără suspine, căci apoi, Nici un folos n-ați avea voi.

Evrei 13:24

Să spuneți „sănătate” voi, Mai marilor voștri apoi, Precum și sfinților pe care Biserica voastră îi are. De-asemenea, cei care sânt Pe al Italiei pământ, Trimit la fiecare frate – Prin mine-acuma – sănătate.

Evrei 6:12

Încât, să nu vă leneviți, Nicicând apoi, ci să pășiți Pe urmele acelea care, Doar prin credință și răbdare, Vă vor aduce-apoi, putința, De-a moșteni făgăduința.

1 Petru 4:11

Dacă vorbește cineva, Când va avea de spus ceva, Să folosească, tot mereu, Cuvintele lui Dumnezeu. Atunci când are cineva, Să îi slujească altcuiva, Slujirea trebuie-mplinită După puterea dobândită De-acela, de la Dumnezeu; Pentru ca astfel, tot mereu, Să fie Dumnezeu slăvit, Prin Cel ce fost-a răstignit, Deci prin Iisus Hristos, Cel care Și slavă și putere are, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor! Amin.

Revelația 1:9

Iată că eu, Ioan – cel care, Frate, vă sunt, la fiecare, Părtaș sunt la necaz cu voi, Părtaș la-mpărăție-apoi, Și la răbdarea lui Iisus – Într-un ostrov, am fost adus, Din pricina Cuvântului Cari este-al Dumnezeului Cel viu în veci și credincios, Și-a mărturiei lui Hristos. Ostrovu-n care m-am aflat Atuncea, Patmos e chemat.

Revelația 20:4

Eu, niște jilțuri de domnie, Apoi, în urmă, am văzut. Acelora cari au șezut Pe ele, li s-a dat, îndată, Dreptul de-a face judecată. Mai multe suflete erau, Acolo. Ele se vădeau Precum că sunt ale celor Ce și-au păstrat credința lor Și cărora li s-a tăiat Capul, căci nu s-au lepădat, De mărturia lui Iisus, În nici un fel, și-au ținut sus – Oricând și-n orice loc – mereu, Cuvântul de la Dumnezeu. Erau și ale celor care Nu îi aduseră-nchinare Nici fiarei, nici icoanei ei Și n-au vrut oamenii acei Ca să-i primească semnul dat, Pe braț sau frunte, așezat. Aceștia, toți, au biruit, Au înviat și au domnit, Cu Domnul nost’, Hristos Iisus, Așa precum fusese spus, Ani mulți – în număr de o mie – În sfânta Lui Împărăție.

Revelația 6:9

Când Mielu-a rupt pecetea care A cincea e, la numărare, Către altar, eu am privit. Sub el, îndată, am zărit, Că multe suflete ședeau. Aceste suflete erau, Ale acelor care sânt Uciși, pentru acel Cuvânt, Cari este al lui Dumnezeu Și pentru că țineau, mereu, Mărturisirea ce-au primit-o, Pe care-n lume au vestit-o.