Evrei 13:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Banii, nicicând, să nu-i iubiți, Ci vreau ca să vă mulțumiți Cu ce aveți, căci El a zis – Iar în Scripturi se află scris – Că „Nicicând, n-am să te las Eu, Ci te voi însoți, mereu. În nici un chip, nu șovăiesc, Și n-am ca să te părăsesc”.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Să nu aveți un mod de viață caracterizat de iubire de bani. Fiți mulțumiți cu ce aveți, pentru că El a spus: „Nicidecum nu te voi lăsa, nicidecum nu te voi părăsi!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Să nu fiți dintre cei care iubesc banii. Fiți mulțumiți cu ce aveți; pentru că Dumnezeu a spus: „Nu te voi lăsa (singur) în nicio situație; și niciodată nu te voi abandona!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Modul vostru [de a fi] să nu fie [călăuzit] de pofta de bani, mulțumindu-vă cu ceea ce aveți, căci el însuși a zis: „Nu te voi mai lăsa, nici nu te voi abandona”,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁵ Trăiţi-vă viaţa fără iubire de bani şi fiţi mulţumiţi cu ce aveţi, fiindcă El a zis: Nicidecum nu am să te las şi cu nici un chip nu te voi părăsi!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

Evrei 13:5 Mawu Ofanana

Geneza 28:15

Privește! Eu, cu tine, sânt: Te voi conduce, pe pământ, Încât, oriunde-ai să te-așezi, Voi fi cu tine. Ai să vezi! Te voi aduce înapoi, Căci nu te las, și face-voi Totul, așa cum am promis!”

Geneza 30:31

Laban a zis: „Ce îți dorești?” „Nimic, dacă te învoiești Cu ce-ți voi spune. Atunci doar, Am să-ți păzesc eu, turma, iar.

Geneza 31:5

„Pe fața lui Laban, văd eu, Cât s-a schimbat; dar Dumnezeu, Cari este Domnul lui Isac – A fost cu mine. Ce să fac, El, astăzi, m-a povățuit.

1 Regi 6:13

Voi locui, în acest fel, În mijlocul lui Israel, Pentru că iată, am de gând Să nu îl părăsesc, nicicând.”

1 Regi 8:57

Al nostru Domn și Dumnezeu, Cu noi să fie, tot mereu, Așa precum i-a însoțit Pe-ai noști’ părinți, când au trăit. Nicicând să nu ne părăsească! Mereu să ne călăuzească

1 Cronici 28:20

David a mai adăugat: „Te întărește, ne-ncetat! Ai grijă dar: te-mbărbătează Necontenit și-apoi lucrează! Nicicând, teamă, nu arăta Și nici nu te înspăimânta, Căci Domnul Dumnezeul meu, Cu tine fi-va, tot mereu. Încredințat să fii că El Nu te va părăsi defel, Până când ai să isprăvești, Casa, ca să I-o construiești Și toate lucrurile care, În slujba ei, Casa le are.

Psalmi 10:3

Cel rău, cu pofta lui cea mare, Se va făli fără-ncetare. Cel răpitor batjocorește Pe Domnul și-L nesocotește.

Psalmi 119:36

Deschisă inima să-mi fie, Spre-nvățătura minunată – Care de Tine-a fost lăsată – Nu spre câștig! O, Domnul meu,

Psalmi 37:25

Tânăr am fost, de mult, odată, Și-acuma am îmbătrânit, Dar n-am văzut eu, niciodată, Pe cel ce-a fost neprihănit Că-n voia sorți-a fost lăsat, Fiind de Domnul părăsit, Și nici pe cei ce i-au urmat, Că pâinea, ei și-ar fi cerșit.

Psalmi 37:28

Fiindcă Dumnezeu iubește Dreptatea, iar pe toți ai Lui, Nicicând El nu îi părăsește: Ei sunt în paza Domnului. Cel rău zdrobit are să fie – Sămânța lui, de-asemenea;

Exodul 2:21

Atuncea, Moise a venit La acel om de-a locuit, Iar el i-a dăruit, să-i fie, O fiică de a lui, soție. Fata, Sefora s-a numit;

Exodul 20:17

Să nu poftești ce e al său: Să nu poftești la casa lui, Nici la nevasta omului; Să nu poftești la robul său, La roaba lui, la boul său; Măgarul lui, să nu-l poftești Și-asemenea, să nu dorești Vreun lucru care e al său – Care-i al seamănului tău.”

Proverbe 23:4

Să nu te bați s-agonisești Averi și mare bogăție; Priceperea să nu îți fie În acest scop pusă, mereu,

Isaia 41:10

Să nu te temi, căci va fi bine, Pentru că Eu voi fi cu tine. Să nu te-ngrijorezi, căci Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu întăresc al Meu popor Și-i vin, mereu, în ajutor. Sprijin îi dau, fără-ncetare, Cu dreapta Mea biruitoare.

Isaia 41:17

Cei care sunt nenorociți, Precum și cei ce sunt lipsiți, Caută apă ca să bea, Însă nu au parte de ea. Chiar și-a lor limbă s-a uscat, De setea ce i-a încercat. Eu, Domnul, îi voi asculta Și ne-ncetat cu ei voi sta, Căci Eu, Domnul lui Israel, Nu îi voi părăsi, defel.

Isaia 42:16

Pe orbi, pe drumul neumblat – În urmă – îi călăuzesc, Căci am să îi povățuiesc Doar pe cărări necunoscute Care de ei n-au fost bătute. Le voi preface în lumină, Întunecimea cea deplină, Iar căile cele cotite Au să le fie netezite. Acestea am să le-mplinesc Și nu o să îi părăsesc.

Ieremia 6:13

„De la cel mic, pân la cel mare, Lacom se-arată fiecare. De la proroc – fără-ndoială – Și pân’ la preot, toți înșeală.

Езекиел 33:31

Și iată că ei vin, grămadă, Voind, în față, ca să șeadă, S-asculte ceea ce vorbești. Dar vorbele ce le rostești, Ei nu vor să le împlinească. Doar dulce, știu ca să vorbească, În timp ce inimile lor Se lasă pradă poftelor.

Matei 6:19

„Comori, nu strânge pe pământ, Unde, amenințate sânt: De hoți, pot ele-a fi furate, Și de rugini pot fi mâncate.

Matei 6:25

De viață, nu vă-ngrijorați Gândindu-vă ce-o să mâncați Sau ce-o să beți. De trup, la fel: Să nu vă-ngrijorați de el, Gândindu-vă ce-o să purtați, Cu ce anume vă-mbrăcați. Prețul pe cari viața îl are, Decât al hranei, nu-i mai mare? Și nu e prețul trupului Mai mare decât straiul lui?

Matei 6:34

Să nu vă-ngrijorați – aș vrea – De ziua de mâine, căci ea, De sine, se va îngrozi. Destul necaz e într-o zi!”

Marcu 7:22

Furt, gânduri rele, lăcomii, Înșelăciuni, hule, trufia, Ochiul cel rău și nebunia.

Luca 3:14

Niște ostași, la rândul lor, L-au întrebat pe-nvățător: „Ce zici, de-ale noastre purtări?” „Nu stoarceți, prin amenințări, Nimica, de la nimenea! Nu-nvinuiți, de-asemenea, Pe nimeni, pe nedrept! Să știți, Cu leafa, să vă mulțumiți!”

Luca 8:14

Bobul din spini e potrivit, Cu omul care-a auzit, Cuvântul, însă, n-a luat Seama, lăsându-L înecat De grijile nenumărate, De bogățiile-adunate, De tot ce dă, vieții, plăcere. Astfel, Cuvântul, în om, piere, Fără ca El să fi rodit.

Romani 1:29

Conduși fiind, de a lor fire, Sunt plini, doar, de nelegiuire, De viclenie și curvie, De răutate, lăcomie; De pizmă, plini s-au dovedit, Și de ucideri, negreșit, De ceartă și de-nșelăciune. Rele porniri pot să adune, Pentru că sunt și șoptitori, Trufași, obraznici, bârfitori;

1 Corinteni 5:11

Când vă scriam, eu m-am gândit Să n-aveți legătură dar, Cu oamenii care – măcar Că își zic „frați” – se dovedesc Că sunt curvari, sau lăcomesc La bani, sau sunt închinători La idoli, ori defăimători, Sau hrăpăreți, ori pot să fie Cuprinși de patimi de beție. Cu oamenii acești, dragi frați, Nu trebuie nici să mâncați.

1 Corinteni 6:10

Hoți, sau cu patimi de beție, Ori lacomi și defăimători, Sau hrăpăreți și-asupritori, Să poată ca să moștenească Împărăția cea cerească – Pe care-o are Dumnezeu – Spre a o stăpâni, mereu.

2 Corinteni 4:9

Chiar prigoniți, de-ajungem noi, Nu suntem părăsiți apoi; Când jos, ne pomenim trântiți, De moarte, nu suntem loviți.

Efeseni 5:3

Iată ce sfat, vă mai dau eu: Curviile, necurăția Și, totodată, lăcomia După avere, să dispară! De-acuma, dați-le afară, Și arătați a fi cuminți, Cum se cuvine unor sfinți.

Efeseni 5:5

Știți bine că nici un curvar, Nici omul care e stricat, Sau cel care este mânat De lăcomia lui cea mare, Nici cine-aduce închinare La idoli, nu poate să fie Moștenitor, la-mpărăție, Alăturea de Dumnezeu Și de Iisus Hristos, mereu.

Deuteronom 31:6

Acum, îmbărbătați-vă În inimi, și-ntăriți-vă! De teamă, să nu vă lăsați Cuprinși, și nu vă-nspăimântați De ei; căci Dumnezeul tău E-nfrunte la poporul Său. Iată că Însuși Domnul vine, Pentru a te-nsoți pe tine! Nicicând, să fii încredințat, Că singur nu vei fi lăsat.”

Deuteronom 31:8

Iată că Însuși Domnul vine, Să meargă-alăturea de tine, Pe drumul pe care-ai pornit, Căci nu te lasă părăsit. N-ai teamă, nu te-nspăimânta! Domnul alăturea-ți va sta!”

Deuteronom 4:31

Căci Dumnezeul vostru are O nesfârșită îndurare Și nu o să vă părăsească, Nici nu o să vă nimicească. Nu-și uită al Său legământ, Pe care, El, cu jurământ, Cu-ai voști’ părinți l-a încheiat Și nu poate a fi-ncălcat.

Coloseni 3:5

Vreau să omoare fiecare, Toate acele mădulare, Care provin de pe pământ. Aceste mădulare sânt: Patima și necurăția, Pofta cea rea și-apoi, curvia; Urmează lăcomia care Este un fel de închinare, La idoli. Luați seama bine,

1 Timotei 3:3

Să nu fie vreun băutor, Nici bătăuș, sau doritor De un câștig mârșav, ci blând Să se arate, orișicând; Să nu fie un iubitor De bani, sau un gâlcevitor.

Iosua 1:5

Nimenea, împotriva ta, Cât vei trăi, nu îți va sta. Cu tine, am să fiu mereu, Precum cu Moise fost-am Eu. N-am să te las, căci am de gând Să nu te părăsesc, nicicând.

Iosua 7:21

În prada de cari aveam știre Că dată e spre nimicire, O mantie, eu am văzut – De la Șinear; ea mi-a plăcut Și am luat-o. Am aflat Argint apoi, și l-am luat – Cam două sute sicli-avea. Am mai găsit, de-asemenea, Și o tăblie minunată, Care, din aur, e lucrată, Iar greutatea ce-o avea, Cincizeci de sicli cântărea. Pe toate-acestea, le-am poftit. Deci le-am luat și le-am dosit, În cortul meu. Ascunse sânt, În al său mijloc, în pământ. Acolo-s lucrurile-acele, Și-argintul este pus sub ele.”

2 Petru 2:14

De preacurvie, ne-ncetat, Ochii, mereu, le-au scăpărat Și astfel – de păcătuit – Că-s nesătui, s-au dovedit. Ei, tot mereu, în mreaja lor, Momi-vor sufletul celor Cari, nestatornici, au să fie. În inimi, au doar lăcomie, Pentru că ei – dragii mei frați – Sunt numai niște blestemați!

2 Petru 2:3

Ei, lacomi, se vor arăta Și ne-ncetat, vor căuta, Prin cuvântări înșelătoare, Să dobândească fiecare, O plată bună mai apoi, Pe cari, s-o scoată, de la voi. Osânda, însă, îi urmează – Pierzarea lor nu dormitează.

Iuda 1:11

O, vai de ei! Luați aminte, Pe ce cărări au apucat: Calea lui Cain, ei au urmat; După Balaam, în rătăcire, S-au lăsat duși, de a lor fire, Prinși de dorința arzătoare, De-a dobândi un câștig mare; Într-o răscoală, au pierit – Ca a lui Core – negreșit!

1 Samuel 10:7

Că se-mplinește vorba mea, Să faci ce crezi că este bine, Căci Dumnezeu este cu tine.

1 Samuel 12:22

Dar fiți încredințați – vă zic – Căci Dumnezeu Își ocrotește Poporul și nu-l părăsește, Din pricina Numelui Lui Cel mare. Voia Domnului E de-a vă ridica pe voi, Ca să Îi fiți popor apoi.