Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Evrei 13:4 - Biblia în versuri 2014

4 Căsătoria – să se știe – Mereu, în cinste, să se ție, Iar patul să fie curat, Ferindu-l de a fi spurcat. Căci Dumnezeu, și pe curvari Și-asemeni și pe preacurvari, Are ca să-i aducă-odată, La a Sa dreaptă judecată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Căsătoria să fie respectată de toți, iar patul să fie păstrat neîntinat, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe cei imorali și pe adulteri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Să respectați căsătoria în toate aspectele ei și să păstrați curat patul căsniciei; pentru că Dumnezeu îi va judeca pe imorali și pe adulteri.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Căsătoria să fie cinstită în toate privințele, patul conjugal să fie neîntinat, pentru că pe cei desfrânați și adulteri îi va judeca Dumnezeu!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 Căsătoria să fie trăită cu cinste, iar patul nespurcat, căci pe desfrânaţi şi pe adulteri îi va judeca Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Căsătoria să fie ținută în toată cinstea și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari.

Onani mutuwo Koperani




Evrei 13:4
33 Mawu Ofanana  

Văzând aceasta, Dumnezeu L-a cufundat într-un somn greu. Din trupul celui adormit A scos o coastă, și-a lipit Carnea la loc, cum era ea.


De-aceea omul va lăsa Pe tatăl și pe mama sa, De soața lui se va lipi, Iar cei doi doar un trup vor fi.”


Hilchia – preotul cel mare – Cu Ahicam – acela care Era al lui Ștefan fecior – Și cu Asaia și Acbor, La Hulda merseră, căci ea Era nevasta ce-o avea Șalum – al lui Ticva fecior, Și-al lui Harhas – cari păzitor Era atuncea așezat, Peste veșminte, la-mpărat. Ea, prorociță, se vădea Și la Ierusalim ședea.


Un foc cari, pân’ la nimicire, Mistuie tot ce-am dobândit – Un foc care mi-a risipit Toată averea adunată! Acesta mi-ar fi fost răsplată, Dacă ce-am zis, înfăptuiam!


La prorociță am intrat; De ea, eu m-am apropiat Și-n urmă ea s-a pomenit Cum că un fiu a zămislit. Domnul – apoi – a cuvântat: „Copilul trebuie chemat Maher-Șalal-Haș-Baz.” (Tradus, Numele care a fost pus, Înseamnă tocmai ce mi-a zis Domnul, atuncea când am scris Pe tablă, toți ca să îl vadă: „Grăbește-te și sari pe pradă”)


Dacă cumva, s-a întâmplat Că o femeie s-a culcat, Cu cineva – cu un om care, O astfel de scurgere are – Să știe că trebuie-apoi, Ca să se scalde amândoi. Și el și ea vor fi spălați, Iar până-n seară-s necurați.”


Să nu te-mpreuni, căci e rău, Cu soața seamănului tău – Să nu te pângărești, cu ea.


„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Pe cei de-afară, Dumnezeu Are să-i judece, mereu. Voi dați afară, negreșit, Pe cel cari, rău, s-a dovedit.”


Deci, fiecare, vreau să știe, Să se ferească de curvie; Un alt păcat de-i săvârșit, Nu este-n trup înfăptuit. Însă, acela ce curvește, Să știe că păcătuiește Chiar împotriva trupului, Adică împotriva lui.


Nu știți căci cei ce se vădesc A fi nedrepți, nu moștenesc Împărăția cea pe care, Al nostru Dumnezeu o are? De-aceea, zic, dragii mei frați, Ca nu cumva să vă-nșelați Voi singuri, în astă privință. Pentru că nu e cu putință Ca cineva, dintre cei cari Se dovedesc a fi curvari, Sau cineva dintre cei care Le-aduc, la idoli, închinare, Sau cei care sunt preacurvari, Ori sodomiți, sau acei cari Malahi se dovedesc să fie,


Acuma, trebuie știut, Precum că bine a făcut Și cel ce și-a căsătorit Fata, căci nici el n-a greșit. Dar cel cari n-a fost obligat – Și fata, nu și-a măritat – Acela pare – după mine – Că a făcut, cu mult mai bine.


Nu avem dreptul ca apoi, O soră, să purtăm, cu noi, Care, nevastă, să ne fie – Ca alții – în apostolie, Precum e Chifa și ai lui, Sau cum sunt frații Domnului?


Căci trebuie ca toți – odată – La scaunul de judecată, Al lui Hristos, să ne-adunăm, Și-n fața Lui, să așteptăm Răsplata, bine meritată, Ce are să ne fie dată, Pentru tot binele-mplint, Sau pentru răul săvârșit, Pe vremea-n care ne găseam În trup și, pe pământ, trăiam.”


Mai trebuie să știți apoi, Ce fapte au să însoțească Această fire, pământească: Curvia și cu preacurvia, Vine la rând necurăția, Urmată și de desfrânare,


Acestea toate sunt urmate Și de beții, de pizmă mare, Ucidere și îmbuibare Și-apoi, de lucrurile-acele Ce sunt asemenea cu ele.


Știți bine că nici un curvar, Nici omul care e stricat, Sau cel care este mânat De lăcomia lui cea mare, Nici cine-aduce închinare La idoli, nu poate să fie Moștenitor, la-mpărăție, Alăturea de Dumnezeu Și de Iisus Hristos, mereu.


„Când veți găsi pe un bărbat – Care e prins că s-a culcat Cu o femeie măritată – Uciși vor fi cei doi, deodată. Să cureți răul, în ăst fel, Din mijlocul lui Israel.


Urmați, vă rog, îndemnul meu, Și, vicleșug, să n-arătați – Sau nedreptate – între frați, Pentru că Domnul pedepsește, Pe-acela care săvârșește Aceste lucruri, negreșit, Așa cum v-am adeverit.


Diaconii vor fi bărbați, Cu o nevastă, însurați, Cari știu, copiii, a și-i ține Și își conduc casele, bine.


Că el va trebui să fie Fără prihană, cumpătat, Doar c-o femeie, cununat, Cu-nțelepciune, silitor, Mereu – de oaspeți – primitor, Necontenit a fi în stare De-ai învăța, pe fiecare.


Casa, să își chivernisească, Copiii, să și-i stăpânească Și să arate sârguință, Cum cere buna cuviință.


Căsătoria, o opresc Oameni-aceștia, și-ngrădesc, A hranei întrebuințare – Adică lucrurile care Făcute-au fost, de Dumnezeu, Spre-a fi luate, tot mereu, Cu mulțumiri, de cei ce știu Și cred, în adevărul viu.


Deci, văduvele cele care Sunt tinerele, fiecare, Voiesc a fi iar, măritate, La a lor casă, așezate, S-aibă copii pe lângă sine, Să fie bune gospodine, Și să nu dea, cumva, afară, Nici un motiv pentru ocară, Potrivnicului. Să știți voi,


Prezbiterul, cum ți-am spus ție, Mereu va trebui să fie Un om curat, fără prihană, Lipsit de orice meteahană, Cu o femeie însurat, Cu fii care s-au arătat Că nu pot – pentru ne-ascultare Și nici pentru destrăbălare – Drept vinovați, a fi găsiți, Ci credincioși, sunt dovediți.


Vegheați, necontenit, voi dar, Să nu se afle vreun curvar, Sau om de lume, printre voi, Precum a fost Esau apoi, Cari, pe-o mâncare, și-a vândut Dreptul de fiu întâi născut.


Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa