Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Evrei 13:2 - Biblia în versuri 2014

2 De-asemenea, dragii mei frați, De-a primi oaspeți, nu uitați; Căci mulți cari, oaspeți, au primit, Pe îngeri chiar, i-au găzduit, În casa lor, fără să știe Cine le-a fost în ospeție.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Nu uitați ospitalitatea față de străini, pentru că, prin aceasta unii, fără să știe, au găzduit îngeri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Nu uitați să fiți ospitalieri; pentru că unii care au primit oaspeți, fără să știe au găzduit îngeri…

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Nu uitați ospitalitatea, căci datorită ei unii i-au găzduit, fără a-și da seama, pe îngeri!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 Nu uitaţi primirea de oaspeţi, căci astfel, unii, fără să ştie, au găzduit îngeri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să știe, pe îngeri.

Onani mutuwo Koperani




Evrei 13:2
21 Mawu Ofanana  

Avram ședea, privind în zare, Lângă stejari-aceia care Sunt ai lui Mamre. Umbra lor, Învăluia ocrotitor Cortul în care locuia. Pe gânduri dus, Avram ședea Și-a tresărit, când L-a văzut Pe Domnul, că a apărut.


Când înserarea s-a lăsat, Cei doi îngeri care-au plecat Înspre Sodoma, au sosit La poarta ei. L-au întâlnit Pe Lot, care i-a-ntâmpinat. Pân’ la pământ li s-a-nchinat


Odată, merse Elisei Pân’ la Sunem. Printre femei, Fusese una, mai bogată, Cari în Sunem era aflată. Femeia l-a chemat la masă Pe Elisei, în a sa casă. Atât de mult a stăruit, Până când el s-a învoit. De-atunci, de câte ori trecea Pe la Sunem, mânca la ea.


Că un sărman nenorocit De-mbrăcăminte e lipsit Și-nvelitoare nu i-am dat


Ca noaptea să-și petreacă-afară Străinul, dacă de cu seară Nu-mi deschideam ușa să-l las Pe călător să stea de mas,


Ia seama dar, atuncea când Te afli-n post, cu cel flămând Împarte-ți pâinea ce o ai. Apoi, un adăpost să dai, În casa ta, celor vădiți Precum că sunt nenorociți. Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să îl vezi gol, pe cineva, Milă să ai de omu-acel Și-o haină să așezi pe el. Nu-ntoarce spatele când rău Îi merge seamănului tău.


Cu el, va trebui să știți Să vă purtați ca și cu cel Cari este băștinaș. La fel, Va trebui să îl iubiți, Precum pe voi vă îndrăgiți Căci în Egipt, ați fost la fel: Robi și străini, cum e și el. Eu sunt al vostru Dumnezeu Și Eu sunt Domnul, tot mereu.


Am fost flămând, iar voi Mi-ați dat Ca să mănânc. Când, însetat Am fost, voi Mi-ați dat de băut. Că sunt străin, voi M-ați văzut Și-atunci, în casă M-ați primit.


El le va spune, imediat: „Când ăstora mici frați ai Mei – Neînsemnați, șterși, mărunței – Aceste lucruri, le-ați făcut, Atuncea – trebuie știut – Că nu le-ați făcut lor, ci Mie!”


Am fost străin – nu M-ați primit! Eram gol – nu M-ați învelit! Bolnav am fost și-ntemnițat – Voi, însă, nu M-ați căutat!”


Lidia fost-a botezată, Cu toată casa ei. Apoi, Ea ne-a rugat, pe amândoi: „De mă găsiți că-s credincioasă Lui Dumnezeu, în a mea casă, Cu drag, vă rog ca să intrați, Căci vreau, la mine, ca să stați.” Noi, ruga ei, am ascultat-o Și-apoi, acasă, am urmat-o.


Mereu, pe sfinți, să-i ajutați, Când, în nevoie, sunt aflați. De oaspeți, trebuie să știți, Ca, primitori, oricând, să fiți.


Și Gaiu mai urează-apoi. El este gazda cea pe care, Eu și Biserica, o are. Erast vă spune „sănătate” – El vistiernic e-n cetate. Fratele Cuart, apoi, la fel, Tot „sănătate”-a zis și el.


Că el va trebui să fie Fără prihană, cumpătat, Doar c-o femeie, cununat, Cu-nțelepciune, silitor, Mereu – de oaspeți – primitor, Necontenit a fi în stare De-ai învăța, pe fiecare.


Să fie cunoscută ea, Prin lucrurile-nfăptuite, Cari, fapte bune, sunt vădite: Să fi crescut copii, să știe Precum că trebuie să fie O gazdă bună – primitoare – Cari, ale sfinților picioare, Întotdeauna, le-a spălat, Mereu să îi fi ajutat Pe cei care sunt dovediți – Cu-adevărat – nenorociți, Și-n ajutor, să fi sărit, La fapte bune, negreșit.


De oaspeți, fi-va primitor; De bine, va fi iubitor; Să fie drept, sfânt, cumpătat; Mereu, să fie înfrânat;


De oaspeți, primitori să fiți, Voi între voi, și nu cârtiți,


Deci prea iubite, am văzut, Cum că areți credincioșie, În ceea ce lucrezi tu, fie Că-i în folosul fraților, Fie în al străinilor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa