Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Evrei 13:12 - Biblia în versuri 2014

12 Și cu Iisus a fost la fel. Cu al Său sânge, a vrut El, Norodul, ca să îl sfințească, Și a ieșit să pătimească, În urmă, dincolo de poartă, Spre a schimba a lumii soartă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 De aceea Isus a suferit dincolo de poarta cetății, ca să sfințească poporul prin sângele Lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Acest fapt explică de ce și Isus a suportat moartea (pe cruce) tot în exteriorul orașului, ca să sfințească poporul cu propriul Său sânge.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 De aceea și Isus, pentru a sfinți poporul prin propriul său sânge, a suferit în afara porții.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 De aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit dincolo de poarta cetăţii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 De aceea și Isus, ca să sfințească norodul cu însuși sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.

Onani mutuwo Koperani




Evrei 13:12
18 Mawu Ofanana  

Moise, precum i-a poruncit Domnul să spună, a vorbit Copiilor lui Israel. L-au scos afar’ apoi, pe cel Care-a hulit, și l-au ucis Cu pietre, precum Domnu-a zis.


L-au scos afară – cum s-a zis – Și-acolo el a fost ucis, După porunca Domnului, Dată prin Moise, robul Lui.


În mare grabă, din cetate. De pe sprânceana muntelui, În hăul de la poala lui, Au vrut să-L zvârle, dar Iisus


Eu Însumi, pentru că voiesc Ca ei – cei ce Mi-au fost dați Mie – Prin adevăr, sfințiți, să fie.


Doar un ostaș a ridicat, O suliță, și I-a străpuns Coasta, iar – din locul împuns – Apă și sânge au ieșit.


Ștefan fu scos, apoi, afară Din cetățuie. Au luat Pietre, cu toți, și-au aruncat În el, până când a murit. Aceia care l-au lovit – La haine – pază, au lăsat, Pe-un om cari, Saul, s-a chemat.


Așa au fost unii din voi – Precum am spus. Însă, apoi, Ați fost spălați și-ați fost sfințiți Și socotiți neprihăniți, În Sfântul Nume-al lui Iisus, Prin Duhul Tatălui de Sus.”


Ca să sfințească, negreșit, Ceea ce-ntâi a curățit Printr-un botez, în apă, dat, Și prin Cuvântul arătat,


Prin astă „voie”, mai apoi, Sfințiți ajuns-am a fi noi, Prin faptul că Hristos Și-a dat Trupul, drept jertfă de păcat, O dată pentru totdeauna.


Atunci, cum oare, pedepsit, Va fi cel cari s-a arătat Că, în picioare, L-a călcat, Pe-Acela care e, mereu, Fiu, pentru-al nostru Dumnezeu, Și-a pângărit prin fapta lui, Sângele legământului – Sânge cu care-a fost sfințit – Și astfel, L-a batjocorit Pe Duhul harului apoi?


Cel ce sfințește și – să știți – Că și cei care sunt sfințiți, Dintr-unul sunt. De-aceea, Lui, Rușine-n fața nimănui, Nu îi va fi, de ei, și-astfel, „Frați” îi numește-atuncea El


Iosua-ndată – iar cu el, Întreg poporul Israel – L-au prins pe-Acan – pe-acela care, Părinte, pe Zerah, îl are. Cu el odată, au luat Argintul care-a fost furat, Placa de aur și cu ea, Mantaua. De asemenea, Luați au fost și ai săi prunci; Și vite-au mai luat atunci: Măgari, cirezile de boi, Precum și turmele de oi. Luat a fost cortul în care A locuit, cu tot ce are. Acan, cu tot ce-a dobândit, Cu cei pe cari i-a zămislit, Luați au fost, de-al lor popor, Și duși în vale la Acor.


Că teascul ce a fost umplut Cu strugurii, a fost luat Și cu picioarele călcat Apoi, afară din cetate. Valuri de sânge, revărsate Au fost, din el, și s-au întins, Încât o-ntindere-au cuprins; O mie șasesute-avea, De stadii dar, întinderea. Sângele ce s-a revărsat, Mare, apoi, s-a ridicat Încât ajuns-a-ncetișor, Pân’ la zăbala cailor.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa