Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Evrei 12:7 - Biblia în versuri 2014

7 Răbdați dar, cu seninătate, Pedeapsa Lui, căci Dumnezeu Se va purta, cu voi, mereu, La fel ca și cu niște fii. Și care sunt acei copii, Pe care, tatăl ce-i iubește, Nicicând apoi, nu-i pedepsește?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Să îndurați având în vedere disciplinarea. Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Suportați pedeapsa; pentru că astfel, Dumnezeu vă tratează ca pe niște fii. Care tată nu își pedepsește fiul?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Ceea ce îndurați este spre învățătura [voastră]. Dumnezeu vă tratează ca pe niște fii; căci care este fiul pe care tatăl nu-l pedepsește?

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

7 Răbdaţi ca să deveniţi înţelepţi: Dumnezeu se poartă cu voi ca un tată cu fiii lui; şi care este fiul pe care tatăl nu-l ceartă?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl?

Onani mutuwo Koperani




Evrei 12:7
16 Mawu Ofanana  

El Îmi e fiu și îi sunt Tată. De face rău, îl pedepsesc Și cu nuiaua, îl lovesc. Nuiaua fi-va omenească, Iar lovituri ce-o să primească, Tot omenești s-or arăta.


Al său părinte, niciodat’, Să-l mustre, nu a cutezat, Căci nu l-a întrebat nicicând: „Ce faci băiete? Ce-ai de gând?” Foarte frumos se dovedea – La chip – a fi Adonia, Căci după Absalom urmase, Pe lume, când se întrupase.


Acel ce se vrea iubitor, Cruțând nuiaua, își urăște Copilul; cine și-l iubește, Nu pregetă să-l pedepsească De câte ori o să greșească.


Pe al tău fiu, să-l pedepsești Căci poți să mai nădăjduiești; Dar prins de-ai furiei fiori, Să nu dorești să îl omori.


De inima copilului, Lipită-i nebunia lui; Nuiaua însă-l cercetează, Și astfel i-o îndepărtează.


Nuiaua însă, și certarea Au să aducă ascultarea De sfaturile cele bune Și au să dea înțelepciune. Copilul, slobod pe-a sa cale, Face rușine mamei sale.


Pe fiul tău, să-l pedepsești Și-odihnă ai să dobândești Din parte-i, iar pe-a ta cărare Îți va aduce desfătare.


Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,


Când suntem judecați, să știți, Suntem, de Domnul, pedepsiți, Pentru ca-n ziua cea de-apoi, Să nu fim osândiți și noi, Cu toată lumea, cari chemată Va fi, atunci, la judecată.


Să recunoască fiecare, Că Domnu-i dă câte-o mustrare, Precum îi dă copilului, Câte-o mustrare, tatăl lui.


De ce călcați acuma oare, Jertfele Mele, în picioare? De ce călcați daruri ce sânt Aduse la locașul sfânt, După poruncile-așezate Și după legile lăsate? Dar cum se face că-ndrăznești Ca pe ai tăi fii să-i cinstești Cu mult mai mult, decât pe Mine, Ca să vă meargă vouă bine, Ca să mâncați pe săturate, Din roadele întâi luate, Să vă-ngrășați pe nesimțite, Din lucrurile dăruite De către-al Meu popor, mereu?


Iată dar semnul stabilit – Semn care este hărăzit Pentru cuvintele rostite – Ca tu să știi că împlinite Ele vor fi: astfel, cei doi – Hofni și Fineas – amândoi Au să dispară într-o zi Și fără fii, te vei trezi.


I-am zis că vreau să pedepsesc Casa pe care el o are, Pentru fărădelegea care, Feciorii săi chiar au făcut-o – Pe care Eli a știut-o. Prin ceea ce au săvârșit, Feciorii săi au dovedit Că vrednici sunt de lepădat, Iar Eli nu a încercat Să îi oprească-n nici un fel, Deși preot Îmi este El.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa