Evrei 12:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Și ați uitat de sfatul dat, Ca unor fii, neîncetat: „Tu fiule, să te ferești, Mereu, să nu disprețuiești, Nicicând, pedeapsa Domnului; Apoi, nici sub mustrarea Lui, Nu-ți pierde inima, căci El

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ și ați uitat îndemnul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja când ești mustrat de El,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ și ați uitat cum vă încurajează El, ca pe niște fii, zicând: „Fiul meu, nu desconsidera pedeapsa Stăpânului și nu fi descurajat când El îți reproșează ceva;

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ și ați uitat sfatul care v-a fost dat ca unor fii: „Fiul meu, nu refuza disciplina Domnului și nu te descuraja când ești mustrat de el!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁵ Şi aţi uitat îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nu te descuraja când eşti mustrat de El.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El.

Evrei 12:5 Mawu Ofanana

Iov 34:31

Căci n-a zis către Dumnezeu: „M-ai pedepsit, dar de-acum eu Nu am să mai păcătuiesc.

Psalmi 118:18

De Domnul fost-am pedepsit, Dar ca să mor n-a-ngăduit.

Psalmi 119:109

Primejduită-i a mea viață, Dar eu nu uit a Ta povață Și a Ta Lege o păzesc.

Psalmi 119:16

Cu-al Tău Cuvânt și Îl urmez, Păzind orânduirea dată, Care de Tine-a fost lăsată.

Psalmi 119:67

Atuncea când smerit eram, Fără de țintă rătăceam, Însă acuma mă silesc, Al Tău Cuvânt să Îl păzesc.

Psalmi 119:75

Dreaptă – mereu – s-a dovedit Că este a Ta judecată. Doar din credincioșie, iată, Știu bine că am fost smerit.

Psalmi 119:83

Căci sunt precum burduful care Este luat și pus la fum. Totuși, eu n-am uitat acum, Ceea ce ai orânduit.

Psalmi 94:12

Ferice e de omul care, Parte – de-a Ta pedeapsă – are Și de cel care – ne-ncetat – Doamne, de Tine-i învățat În Legea Ta și-l întărești

Proverbe 3:1

Tu, fiul meu, vezi nu uita Ce-ți spun eu, și-n inima ta Păstrează sfaturile mele. Mare folos îți aduc ele,

Proverbe 4:5

Înțelepciune dobândește, Pricepere îți însușește Și nu uita tot ce ți-am spus. Pe calea ta, când vei fi dus, Să-ți amintești vorbele mele Și nu te-abate de la ele.

Ieremia 31:18

Aud, pe Efraim bocind Și printre scâncete vorbind: „A Ta pedeapsă m-a atins, Ca pe un junc ce-i nedeprins A trage-n jug. Întoarce-mă, La Tine și ajută-mă Să mă întorc, spre Tine, eu, Căci îmi ești Domn și Dumnezeu!

Plângerile 3:39

Să plângă omul, cât trăiește? Mai bine, plângă fiecare, Pentru păcatul ce îl are!

Luca 24:6

El nu-i aici, căci a-nviat, Așa precum v-a înștiințat, Pe când erați în Galileea, Spunându-vă de vremea ‘ceea,

Luca 24:8

Ele, aminte, și-au adus, De tot ce a vorbit Iisus.

1 Corinteni 11:32

Când suntem judecați, să știți, Suntem, de Domnul, pedepsiți, Pentru ca-n ziua cea de-apoi, Să nu fim osândiți și noi, Cu toată lumea, cari chemată Va fi, atunci, la judecată.

Galateni 6:9

Să nu cumva să obosim, Când, binele, îl împlinim; Căci va veni vremea, apoi, În care, secera-vom noi, Doar dacă – fără îndoială – Nu vom cădea, de oboseală.

1 Timotei 1:20

În rândul lor, pe Imeneu Și Alexandru-i număr eu, Pe cari, Satanei, i-am lăsat, Căci, pe-a lui mână, eu i-am dat, Ca-nvățătură să primească Și astfel, să nu mai hulească.”

Evrei 12:7

Răbdați dar, cu seninătate, Pedeapsa Lui, căci Dumnezeu Se va purta, cu voi, mereu, La fel ca și cu niște fii. Și care sunt acei copii, Pe care, tatăl ce-i iubește, Nicicând apoi, nu-i pedepsește?

Evrei 13:22

Vă rog dar, fraților, pe voi, Ca bine să primiți apoi, Cuvintele ce vi le-am zis, Care, foarte pe scurt, le-am scris.

Iacov 1:12

Ferice-i zic celui ce poate Ca să învingă, întru toate, Ispita ce l-a pârjolit, Căci după ce va fi găsit Că este bun, el dobândește Cununa ce-o făgăduiește Al nostru Domn, necontenit, Pentru toți cei ce L-au iubit. Cununa vieții este ea, Iar Dumnezeu o să vi-o dea.

Revelația 3:19

Eu mustru și îi pedepsesc, Pe cei pe care îi iubesc. De râvnă, plin să te vădești De-acum, și să te pocăiești!