Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Evrei 11:12 - Biblia în versuri 2014

12 De-aceea, dintr-un om aflat Aproape mort, s-a zămislit Sămânța care s-a sporit Ca stelele cerurilor Și ca nisipul mărilor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 De aceea, dintr-un singur om, și acesta aproape mort, s-au născut urmași atât de numeroși ca stelele cerului și fără număr ca nisipul de pe țărmul mării.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 În consecință, dintr-un singur om care se apropia de sfârșitul vieții lui pe pământ, au venit în existență atât de mulți descendenți, încât se pot asemăna ca număr cu stelele de pe cer și cu nisipul de la malul mării.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 De aceea, dintr-un singur om, și acela aproape de moarte, s-au născut urmași mulți cât stelele cerului și cât nisipul de pe țărmul mării, care este fără număr.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 Şi astfel, dintr-un singur om, şi acela cu trupul aproape de moarte, s-au născut mulţi, cât stelele cerului şi nisipul mării, care nu poate fi numărat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 De aceea, dintr-un singur om, și încă un om aproape mort, s-a născut o sămânță în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.

Onani mutuwo Koperani




Evrei 11:12
22 Mawu Ofanana  

L-a scos afară și i-a spus: „Privește cerul! Colo sus! Numără stelele, de poți, Sau, într-un calcul, să socoți Câte, pe bolta sa, vor sta – Așa va fi sămânța ta!”


Te binecuvântez pe tine Și foarte mult te înmulțesc. Al tău neam, Eu am să îl cresc Cât stelele din ‘naltul zării Și cât nisip pe țărmul mării. Va stăpâni peste acei Care vor fi vrăjmașii ei – Va stăpâni cetatea lor.


Pe tine-am să te înmulțesc – Cât stelele, am să te cresc. Ținuturile-acestea, toate, Seminței tale, vor fi date; Iar neamurile câte sânt – De către Mine – pe pământ, În tine-s binecuvântate. Răsplată sunt, aceste toate,


Căci Tu ai zis: „Mă îngrijesc Să-ți meargă bine. Te sporesc, Iar cei ce vin pe urma ta, Ca pulberea îi voi sălta.”


De-aceea-ți spun să faci altfel: Strânge întregul Israel – De la Beer-Șeba începând, La Dan în urmă ajungând – Și-abia când vei sfârși, apoi, Du-te tu însuți, la război. Oamenii tăi, în largul zării, Vor fi precum nisipul mării.


Iuda, în număr, se sporise. Și Israel se înmulțise, Iar oamenii ce îi aveau, Atât de mulți se dovedeau, Încât priviți în largul zării, Păreau ca și nisipul mării. O veselie se întinse Și-ntreaga țară o cuprinse. N-a fost nimica de făcut, Doar de mâncat și de băut.


David, atunci, n-a numărat Bărbații care s-au aflat Sub douăzeci de ani – în jos – Pentru că Domnul, ne-ndoios, Făgăduit-a cum că El Îl va spori pe Israel, Încât va fi numărul lui, Precum stelele cerului.


Ai înmulțit fiii pe care, Neamul lui Israel îi are, Încât fiii poporului, Precum stelele cerului, Ajunseră-n număr să fie. I-ai adunat de prin pustie Și-apoi le-ai dat, drept moștenire, Țara pe cari, în stăpânire, Părinților lor le-a fost dată, De mult, în vremea-ndepărtată.


Adu-Ți aminte de Avram, Isac, Israel și-al lor neam – De robii tăi – și de ce-ai zis Când ai jurat și le-ai promis Spunând aceste vorbe: „Eu, Sămânța, vi-o sporesc mereu, Iar numărul poporului, Precum stelele cerului Va fi. Apoi le va fi dat, Celor ce vă vor fi urmat, Acest ținut, ca să le fie Țară a lor, pentru vecie.”


Chiar dacă cei din Israel S-ar dovedi a fi la fel De mulți, precum nisipul care Se află pe un țărm de mare, O rămășiță doar apoi, Se va întoarce înapoi, Căci nimicirea-i pregătită, E hotărâtă și-ntărită, Făcând dreptatea – mai apoi – Să se reverse peste voi.


Precum țărâna – negreșit – Sămânța ta s-ar fi vădit, Iar roadele pântecului, Ca boabele nisipului. Numele tău, veșnic, ședea – Atuncea – înaintea Mea.


Așa după cum aveți știre Că e a cerului oștire Ce nu poate fi numărată Și-asemeni după cum se-arată Nisipurile mărilor Și ale țărmurilor lor – Ce nici nu pot fi măsurate De multe câte-s adunate – Așa îl voi spori mereu, Pe David – cari e rob al Meu – Și pe Leviții care sânt În slujba Mea, pe-acest pământ.”


„Totuși, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are Mulți au să fie-n largul zării, La fel precum nisipul mării Ce nu poate-a fi măsurat Și-asemenea, nici numărat. Dacă li se zicea, mereu Că „Nu sunteți poporul Meu”, Li se va spune, mai târziu „Fiii lui Dumnezeu Cel viu!”


Acel popor o să sosească Gândind numai să jefuiască. A lui privire se arată, De lăcomie, încărcată. Mulți, ca nisipul, s-au vădit Toți cei pe cari i-au înrobit.


Isaia a strigat astfel, Referitor la Israel: „Chiar dacă numărul cel mare Al fiilor pe care-i are Israelul, în largul zării, Va fi precum nisipul mării, Doar rămășița e sortită Ca să ajungă mântuită.


Iată că Domnul v-a-nmulțit Și numărul poporului E ca stelele cerului.


După ce-ai fost în număr mare – Asemenea stelelor care Pe cer sunt – vei ajunge mic. Vei fi – ca număr – mai nimic, Pentru că tu, neîncetat, De Domnul tău, n-ai ascultat.


Aceste neamuri au primit Soliile și s-au unit, Alcătuind o oaste care Era în număr foarte mare. Când o priveai în largul zării, Părea ca și nisipul mării. Pe lângă arme, fiecare Au mai avut și cai și care.


Și-n lume, el va fi lăsat, Să-nșele neamuri care sânt, În patru colțuri de pământ – Și să-l înșele și pe Gog Și totodată, pe Magog – Ca la sfârșit, să-i strângă-apoi, Și să îi ducă la război. Numărul lor, în largul zării, Va fi precum nisipul mării.


În vale, erau răspândiți Madianiți și-Ameleciți, Precum și cei care-au venit Din țările din Răsărit. Ca și lăcustele păreau, Căci mulți, în număr, ei erau, Iar numărul cămilelor Părea nisipul mărilor.


El le-a mai zis: „Iată că eu, Martor, Îl iau pe Dumnezeu Și pe-al Său uns, că n-ați aflat Nimic, ca să vă fi luat.” Oameni-au spus: „Martori suntem, Că nici o plângere n-avem În contra ta, căci negreșit, Doar adevărul, l-ai rostit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa