Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Evrei 10:5 - Biblia în versuri 2014

5 Când El, în lume, a intrat, În felu-acesta a vorbit: „Tu, nici o jertfă, n-ai voit – Și nici prinosuri – niciodat’. Când am venit, un trup Mi-ai dat, Pe care Mi L-ai pregătit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 De aceea, când vine în lume, El spune: „Tu n-ai dorit jertfă și dar de mâncare, ci Mi-ai pregătit un trup.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Acest fapt explică de ce la apariția Sa în lume, Cristos spune: „Tu nu ai dorit nici sacrificii de animale și nici daruri; ci Mi-ai pregătit un corp.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Pentru aceasta, intrând în lume, el spune: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 De aceea, când vine în lume, El zice: Jertfe şi ofrande nu ai vrut, ci mi-ai pregătit un trup.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup;

Onani mutuwo Koperani




Evrei 10:5
26 Mawu Ofanana  

De-acum, voi pune vrăjmășie, Care de-a pururi va să fie, Între femeie și-ntre tine, Pedeapsă ce ți se cuvine! Sămânța ei îți va zdrobi Capul, și nu te va slăbi! Sămânța ta – când va-ncerca – Călcâiul doar i-l va mușca!”


Domnul a glăsuit apoi: „Jertfe voiesc Eu, de la voi? Grăsimile vițeilor Sau arderea berbecilor, Nu-Mi trebuie! Îmi e destul! De-a voastră jertfă sunt sătul! Nu vreau sângele țapilor, De tauri, sau al oilor!


Pădurile Libanului Nu Îi ajung un foc a face, Iar ale sale dobitoace Nu pot ajunge nici măcar Spre a-I aduce jertfe-n dar.


Ascultă dar, cuvântul meu! Află că Însuși Dumnezeu, Un semn urmează să îți dea, Pe care tu îl vei vedea. Foarte curând, fecioara – iată – Va rămânea însărcinată. Emanuel, o să-l numească Pe fiul ce-o să-l zămislească. (Numele e tradus apoi, Prin „Dumnezeu este cu noi”)


Până când ai să pribegești? Până când ai să rătăcești? Un lucru nou, pe-acest pământ, Face – acum – Domnul Cel Sfânt: Femeia se va fi-nvățat Ca să-l pețească pe bărbat.”


Tămâia Îmi trebuie Mie, Care din Seba o să vie? De trestie mirositoare, Credeți că am nevoie oare, Ce dintr-o țară-ndepărtată Adusă e, spre a-Mi fi dată? Arderi de tot, care se fac, Aflați că nu Îmi sunt pe plac. Jertfele voastre, să se știe Că nu Îmi sunt plăcute Mie.”


Îndată, el L-a întrebat, Prin ucenici ce i-a trimis: „Tu ești Acela” – ei I-au zis – „Pe care noi L-am așteptat? Sau poate că ne-am înșelat?”


Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine Și se pogoară peste tine. De Domnul, fi-vei ocrotită, De fața Lui, vei fi umbrită, Iar Sfântul care-n lume vine – Cel ce va fi născut prin tine – A fost, e, și va fi mereu, Chemat Fiu al lui Dumnezeu.


Ioan, când ei au povestit, I-a ascultat, atent. Apoi, Trimise-n mare grabă, doi, Din ucenici, pân’ la Iisus, Să Îi vorbească: „Ni s-a spus, Ca să venim, Să Te-ntrebăm: „Ești Cel pe care-L așteptăm, Sau altul trebuie să vină?”


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Dar când venit-a, peste fire, A vremurilor împlinire, Tatăl, din ceruri – cum a zis – Pe al Său Fiu, ni L-a trimis – Cari, prin femeie-i zămislit Și cari, sub Lege, a venit –


Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”


El spune un lucru anume, Atunci când, iar, Îl duce-n lume Pe Cel dintâi născut: „Mereu, Toți îngerii lui Dumnezeu, Să I se-nchine, negreșit!”


Prin astă „voie”, mai apoi, Sfințiți ajuns-am a fi noi, Prin faptul că Hristos Și-a dat Trupul, drept jertfă de păcat, O dată pentru totdeauna.


Atuncea, Eu am cuvântat: „Iată-Mă! Vin, acum, la Tine. În sulul cărții, despre Mine, Lucrul acesta este scris. Iată-Mă! Vin, precum am zis, Căci – Dumnezeule – doresc, A Ta voință, s-o-mplinesc!”


După ce-a spus: „Tu n-ai voit Jertfe, prinoase n-ai primit, Nici jertfe care se socot A fi drept ardere de tot, Nici jertfele pentru păcate”, (Lucruri care prin Lege-s date)


Fiindcă orice copilaș Este al sângelui părtaș – Și-al cărnii – tot așa, și El, Părtaș la ele-a fost astfel, Și-atunci, prin moarte, a putut, Ca pe cel care a avut Putere dar, asupra morții, Să-l nimicească, schimbând sorții. Pe diavol, El l-a nimicit


El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –


Un preot, pentru Dumnezeu, Daruri și jertfe dă, mereu. Marele Preot trebuia, Ceva de-adus, de a avea.


În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.


Acum, în lume-au apărut Amăgitori – eu i-am văzut. Aceștia nu mărturisesc Cum că Hristos, Fiul ceresc, Vine în trup. Iată-așadar, Amăgitorul! Iată dar, Pe Anticrist! Atenți să fiți,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa