29 Estera și cu Mardoheu Au scris, poporului Iudeu – Din nou – cu stăruință mare, Spre-a întări prima scrisoare Ce la Purim s-a referit – Cum trebuie sărbătorit.
29 Împărăteasa Estera, fata lui Abihail, și iudeul Mardoheu au scris, cu toată autoritatea, ca să reconfirme această a doua scrisoare cu privire la Purim.
29 Regina Estera – fiica lui Abihail – și iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea ca să susțină această a doua scrisoare care se referea la „Purim”.
La împlinirea timpului, Estera fu și ea luată – Abihail îi era tată, Iar unchi, Iudeul ce-o-nfiase Pe când, de suflet, o luase, Cari Mardoheu a fost numit. Nimic, Estera n-a voit Să ia, în plus. Ea a luat Numai atât cât i-a fost dat De famenul Hagai. Astfel, Căpătă trecere la el – Precum și-n fața tuturor – Prin felul ei cuceritor.
Alergătorii au pornit Și peste tot ei au vestit Porunca, după rânduială. Ea s-a vestit și-n capitală – La Susa – de s-a îngrozit Cetatea, când a auzit Ce hotărâre s-a luat. În acest timp, netulburat, Ahașveroș stătea și bea Și cu Haman își petrecea.
S-a scris și-apoi s-a întărit, Așa precum a poruncit Ahașveroș: cu-al său inel, A fost, atunci, înscrisu-acel Pecetluit. Apoi l-au dat Alergătorilor – de-ndat’ – Și-aceștia au pornit, călări, Spre toate cele patru zări Ale imperiului, purtați De cai și de catâri fătați De iepe. Astfel au aflat
Aceste zile pomenite Au trebuit și prăznuite Din neam în neam, de fiecare Familie, de prin orișicare Cetate sau ținut ședeau. Nicicând, ele nu trebuiau Să fie desființate. Deci, Purim era astfel, pe veci, La toți Iudeii, așezat, Și la acei ce le-au urmat.