Estera 9:27 - Biblia în versuri 2014

²⁷ O hotărâre au luat Iudeii. S-au îndatorat Atunci, nu numai pentru ei, Însă și pentru toți acei Care urmau să se lipească De ei, cu ei să viețuiască. De-asemenea, s-au obligat Și pentru cei ce le-au urmat, Ca să păzească fiecare, Mereu, această sărbătoare, Când este vremea potrivită, Așa cum fost-a rânduită, Așa precum a fost lăsată. Nicicând, ea nu va fi schimbată.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁷ iudeii au hotărât, atât pentru ei, cât și pentru urmașii lor, dar și pentru toți aceia care se vor alătura poporului lor, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile în fiecare an, conform celor scrise și potrivit cu perioada stabilită.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁷ iudeii au decis atât pentru ei cât și pentru urmașii lor și pentru toți cei care li se vor adăuga, să nu înceteze sărbătorirea acestor două zile – în fiecare an – așa cum spunea scrisoarea, la data stabilită.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁷ Iudeii au stabilit pentru ei, pentru descendența lor și pentru toți cei care se vor uni cu ei să nu neglijeze să țină aceste două zile, după cum este scris și la timpul lor hotărât, în fiecare an.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁷ iudeii au luat pentru ei, pentru sămânța lor și pentru toți cei ce se vor lipi de ei hotărârea și îndatorirea de neschimbat ca să prăznuiască în fiecare an aceste două zile, în felul rânduit și la vremea hotărâtă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁷ iudeii au poruncit și au luat asupra lor și asupra seminței lor și asupra tuturor celor ce s‐au unit cu ei, așa ca să nu se treacă să păzească aceste două zile, după scrierea lor și după vremea lor hotărâtă în fiecare an;

Estera 9:27 Mawu Ofanana

Estera 8:17

Oriunde vestea ajungea, Doar bucurie le-aducea Iudeilor. Ei au făcut, Atunci, în orișice ținut – Și-asemeni în orice cetate – Multe ospețe-mbelșugate. Mulți oameni dintr-un alt popor Ai marii țări – de frica lor – Mărturiseau că sunt și ei De-acelaș’ neam, că sunt Iudei.

Estera 9:20

Aceste lucruri au fost scrise De Mardoheu și-apoi trimise Iudeilor ce-au locuit În țară. El le-a poruncit

Estera 9:21

Ca-n ziua paisprezece dar Și-a cincisprezecea lui Adar –

Estera 9:28

Aceste zile pomenite Au trebuit și prăznuite Din neam în neam, de fiecare Familie, de prin orișicare Cetate sau ținut ședeau. Nicicând, ele nu trebuiau Să fie desființate. Deci, Purim era astfel, pe veci, La toți Iudeii, așezat, Și la acei ce le-au urmat.

Psalmi 78:7

Ca astfel să-și pună mereu, Încrederea în Dumnezeu Și pentru a nu fi uitate Lucrările Lui minunate, Îndeplinind necontenit, Ceea ce El a poruncit.

Isaia 2:3

Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.

Isaia 56:3

Străinii cari au să voiască, De Domnul să se alipească, Să nu zică: „Domnul, pe noi, Are-a ne despărți apoi, De-al său popor!”. De-asemenea, Nici famenul nu va avea Voie să zică: „M-am uitat Și văd că sunt un pom uscat!”,

Isaia 56:6

Pe cei străini – ce-au să dorească De Domnul să se alipească Pentru ca să-I slujească Lui Iubind Numele Domnului, Păzind mereu al Lui Sabat Spre a nu-l pângări vreodat’, Și-arată că în stare sânt Să țină al Meu legământ –

Езекиел 16:61

Atunci, ai să-ți aduci aminte, Cum te-ai purtat Tu, înainte, Și te vei umple de rușine, Când ai să le primești, la tine, Pe ale tale surori, cari Sunt și mai mici, dar și mai mari. Pe-acestea, ți le voi da Eu, Dar nu pe legământul Meu, Pentru că nu pe-al lui temei, La tine, tu ai să le iei.

Zaharia 2:11

„Neamuri, atunci, au să voiască, De Domnul să se alipească Și-n felu-acesta, tot mereu, Ele vor fi popor al Meu. În al tău mijloc – vei vedea – Necontenit că voi ședea Și-atuncea ai să știi prea bine Căci Cel ce m-a trimis la tine Este chiar Domnul oștilor.

Zaharia 8:23

Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Când acel timp are să vie, Oameni din orice seminție, De orice neam și-orice popor – Indiferent de limba lor – De poala hainei au să-l ia Pe un Iudeu, căci au să vrea Să îi vorbească: „Vrem și noi Să fim alăturea de voi, Căci am aflat că Dumnezeu, În al vost’ mijloc e mereu!”

Numeri 15:15

Aceasta e o lege care O ține-ntreaga adunare: Și cel ce e din Israel Și cel ce e străin, la fel. Această lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, Dată vă este, pe vecie. Pentru străini are să fie Lege – ca pentru voi – mereu, Când jertfe-I fac, lui Dumnezeu.

Deuteronom 5:3

Știți că l-a încheiat cu noi – Care suntem aici, în viață – Nu cu părinții – și în față,

Iosua 9:15

Iar Iosua pace-a făcut Îndată de cum i-a văzut Și-a încheiat un legământ – Bazat doar pe al lor cuvânt – Că-n viață îi va fi lăsat. Toți căpitanii au jurat Și-au întărit, în acest fel, Ceea ce le promise el.

Judecători 11:40

Iar de atunci, în Israel, Păstrat e obiceiu-acel, Că fetele se întâlnesc – O dată-n an – și-o prăznuiesc Pe fata care a avut-o Iefta și-n urmă a pierdut-o. Când astă sărbătoare vine, Mereu, ea patru zile ține.

1 Samuel 30:25

Și astăzi, se face la fel, În orice loc, în Israel. O lege și un obicei, E acest lucru, la Evrei.