Estera 9:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Ca-n ziua paisprezece dar Și-a cincisprezecea lui Adar –

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ ca să le ceară să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii adar și ziua a cincisprezecea a aceleiași luni,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ ca să îi provoace să sărbătorească în fiecare an a paisprezecea zi a lunii Adar și a cincisprezecea zi a aceleiași luni.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ ca să-i facă să celebreze ziua a paisprezecea a lunii Adár și ziua a cincisprezecea din an în an,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Le poruncea să prăznuiască în fiecare an zilele a paisprezecea și a cincisprezecea ale lunii Adar,

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ ca să le poruncească să păzească ziua a patrusprezecea a lunii Adar și ziua a cincisprezecea a ei, pe fiecare an,

Estera 9:21 Mawu Ofanana

Esdra 6:15

Casa se isprăvise dar, Când a-nceput luna Adar, Mai înainte să apună A treia zi din acea lună, Iar Dariu, șase ani, făcea, De când domnea, în Persia.

Estera 3:7

Se potrivea tocmai să fie Luna întâi, zisă Nisan. Ahașveroș, în acel an, Chiar doisprezece ani făcea De când în țară stăpânea. Atuncea, Pur au aruncat – Cari tălmăcit, sorți, a-nsemnat – ‘Naintea marelui Haman, Pe zile și pe luni din an Pân’ la a douăsprezecea – Adar, acesta se numea.

Estera 9:17

Lucrul acesta s-a-ntâmplat, În luna care s-a chemat Adar, în ziua treisprezece. În următoarea-n paisprezece, Iudeii toți s-au odihnit Și un ospăț au rânduit, Făcând – apoi – ca ea să fie O zi de mare bucurie.

Estera 9:18

Cei care-n Susa s-au aflat, În treisprezece au luptat, În paisprezece-au biruit Și-n urmă doar, s-au odihnit Abia-n a cinsprezecea zi, Când au făcut din ea o zi De-odihnă și de bucurie, De-ospețe și de veselie.

Estera 9:20

Aceste lucruri au fost scrise De Mardoheu și-apoi trimise Iudeilor ce-au locuit În țară. El le-a poruncit

Estera 9:22

În care-au căpătat odihnă Scăpând de-ai lor dușmani, în tihnă Să țină-o mare sărbătoare, Când prăznui-vor luna-n care S-a preschimbat necazul lor, În bucurie. Tuturor, De-asemeni, le-a mai poruncit Ca-n aste zile, negreșit, Să își trimită fiecare, Cadouri – daruri de mâncare; Iar darul trebuia-mpărțit Cu cel care era lipsit.

Estera 9:27

O hotărâre au luat Iudeii. S-au îndatorat Atunci, nu numai pentru ei, Însă și pentru toți acei Care urmau să se lipească De ei, cu ei să viețuiască. De-asemenea, s-au obligat Și pentru cei ce le-au urmat, Ca să păzească fiecare, Mereu, această sărbătoare, Când este vremea potrivită, Așa cum fost-a rânduită, Așa precum a fost lăsată. Nicicând, ea nu va fi schimbată.

Estera 9:29

Estera și cu Mardoheu Au scris, poporului Iudeu – Din nou – cu stăruință mare, Spre-a întări prima scrisoare Ce la Purim s-a referit – Cum trebuie sărbătorit.