18 Cei care-n Susa s-au aflat, În treisprezece au luptat, În paisprezece-au biruit Și-n urmă doar, s-au odihnit Abia-n a cinsprezecea zi, Când au făcut din ea o zi De-odihnă și de bucurie, De-ospețe și de veselie.
18 Iudeii din Susa s-au strâns și în ziua a treisprezecea a lunii, și în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit, făcând din ea o zi de ospăț și de bucurie.
18 Iudeii din Susa s-au adunat atât în a treisprezecea zi a lunii, cât și în a paisprezecea; iar în a cincisprezecea zi s-au odihnit. Și au făcut din ea o zi de banchet și de bucurie.
18 Iudeii care se aflau în Súsa s-au adunat în ziua a treisprezecea și a paisprezecea. În ziua a cincisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie.
18 Cei ce se aflau la Susa s-au strâns în ziua a treisprezecea și a paisprezecea, dar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie.
18 Și iudeii care erau în Susa s‐au adunat în a treisprezecea zi a lunii și în a patrusprezecea zi și în ziua a cincisprezecea s‐au odihnit și au făcut‐o zi de ospăț și de bucurie.
Iudeii, cum că li s-a dat Voie, de la împărăție, Ca orișiunde au să fie, Toți laolaltă să se-adune Ca viața să și-o poată pune La adăpost, de-aceia care Ar fi voit să îi omoare. Astfel, le-a fost îngăduit, Ca pe oricine-ar fi-ndrăznit Să îi atace, să-l lovească, Să-l prade și să-l nimicească Cu toți ai săi – femei și prunci.
În luna doisprezece dar – Chemată și luna Adar – În ziua a treisprezecea Când împlinită trebuia Porunca împăratului, Pe când dușmanii neamului Iudeilor s-au veselit Gândind că timpul a sosit De-a stăpâni peste Evrei, S-au pomenit a fi chiar ei Intrați sub stăpânirea lor, Supuși astfel, Iudeilor.
Ea îi răspunse: „De găsești Cu cale să îngăduiești Să-i lași în Susa, pe Iudei, La fel să facă mâine. Ei Să-i ia pe-ai lui Haman feciori, Să-i pună în spânzurători.”
La Susa, în a paișpea zi A luni-Adar, în zori de zi, Pe-ai lor vrăjmași au tăbărât Și trei sute au doborât, Dar nici acum – ca prima dată – Averea nu le-a fost prădată.
Toți, în întinsa-mpărăție, Așteptau ceasul ca să vie. Stând în cetăți și strâns uniți, Iudeii fost-au pregătiți Să pună mâna pe cei care Ar fi-ncercat să îi omoare. Dar împotrivă, nu le-a stat Nimeni. Pe toți i-a apucat O frică mare, de Evrei,