Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Estera 9:10 - Biblia în versuri 2014

10 Cei zece fii ce îi avea Haman – cari fiu i se vădea Lui Hamedata – Haman care Era dușmanul cel mai mare Al neamului Iudeilor. Nu au luat averea lor, Ci numai i-au înjungheat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, dușmanul iudeilor – pe care i-au ucis, însă fără să se atingă de pradă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 I-au omorât și pe cei zece fii ai lui Haman – fiul lui Hamedata – opresorul iudeilor – dar nu au devastat deloc averile lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 cei zece fii ai lui Amán, fiul lui Amedáta, dușmanul iudeilor. I-au ucis, dar nu și-au întins mâinile la prada lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmașul iudeilor. Dar n-au pus mâna pe averile lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 pe cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, asupritorul iudeilor, dar n‐au pus mâna pe pradă.

Onani mutuwo Koperani




Estera 9:10
20 Mawu Ofanana  

Și jur: nu îți va fi luat Nimic, ci îți va fi lăsat Totul! Căci eu nu voi avea, Un fir de ață, o curea De-ncalțăminte, de la tine, Să nu poți spune, despre mine „Pe-Avram, eu l-am îmbogățit”. Nimica nu mi-a trebuit,


Fiii lui Iacov au venit, Morți și cetate-au jefuit, Pentru ceea ce s-a-ntâmplat Cu sora lor. Ei au luat


După tot ce s-a întâmplat, Ahașveroș a ridicat Atuncea – chiar în acel an – La rang și cinste, pe Haman. De neam, el fost-a Agaghit, Și Amedata s-a numit Al său părinte. Ridicat La mare cinste, de-mpărat, Haman avea scaunul pus – Față de ceilalți – mai presus.


În toată-mpărăția lui, Au fost trimiși alergători Să ducă tuturor scrisori. Prin ele, era poruncit Că trebuie-a fi nimicit Orice Iudeu, în orice loc. Milă n-a existat deloc: Bătrâni, femei, bărbați și prunci, Puteau fi omorâți atunci, În luna doisprezece care, Adar, se cheamă. Fiecare, Când ziua treisprezece vine, Putea ucide, pe oricine Dintre Evrei și-apoi prădate Vor fi averile lor, toate.


Apoi, Haman le-a povestit Despre-ale sale bogății; Le-a spus și despre ai săi fii, Le-a spus și despre împărat, Câte-a făcut, cum l-a-nălțat Atât de mult în vrednicie, Punându-i scaunul să-i fie Mai sus decât al oricărui Slujbaș al împăratului.


Iată-mpărate că și eu – Și-asemenea și neamul meu – Am fost vânduți; și junghiați Avem să fim și-apoi prădați. Măcar dacă ne-ar fi vândut Ca robi sau roabe-aș fi tăcut. Însă vrăjmașul n-ar putea Să-nlocuiască pierderea Ce ți-ar fi fost pricinuită, De-ar avea sorți de reușită Planul pe cari l-a ticluit.”


Estera a răspuns îndată: „Apăsătorul nostru, iată, Este aici! Al meu dușman – Și-al neamului meu – e Haman!” Atunci, Haman s-a îngrozit,


Iudeii, cum că li s-a dat Voie, de la împărăție, Ca orișiunde au să fie, Toți laolaltă să se-adune Ca viața să și-o poată pune La adăpost, de-aceia care Ar fi voit să îi omoare. Astfel, le-a fost îngăduit, Ca pe oricine-ar fi-ndrăznit Să îi atace, să-l lovească, Să-l prade și să-l nimicească Cu toți ai săi – femei și prunci.


În ziua ‘ceea, a aflat Ahașveroș, câți au ucis


Dar lista nu se încheia: Urmă Parșmata și-Arizai Și Vaiezata și-Aridai,


Ale lor neamuri, câte sânt, Șterse vor fi de pe pământ Și va pieri sămânța lor, Din mijlocul oamenilor.


În urmă, el a cuvântat: „Fiindcă brațul și-a-nălțat În contra Domnului, mereu, Război va duce Dumnezeu, Cu Amelec și al său ram De pe pământ, din neam în neam!”


La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.


Grabnic apoi, a poruncit Să fie prinși cei ce-au venit Spre a-l pârî pe Daniel Și-a-l ocărî în chip și fel. Îndată, toți au fost luați Și pradă leilor lăsați. Soațele lor au fost luate Și-n groapă fost-au aruncate. Copiii lor au suferit Aceeași soartă, negreșit. Al gropii fund, nu l-au atins, Căci lei-nfometați i-au prins În gheare și le-au sfărâmat, Cu colții, oasele, de-ndat’.


„Nu-ntoarce, seamănului tău, Nicicând dar, răul pentru rău. Să urmărească orișicine, Neîncetat, doar ce e bine Pentru folosul tuturor, Al tuturor oamenilor.


Tot ceea ce-i adevărat, Tot ceea ce s-a arătat Vrednic, pentru a fi cinstit, Tot ceea ce s-a dovedit Că este drept și e curat, Tot ceea ce ați constatat Că este vrednic de iubit, Tot ce e demn de-a fi primit, Orișice faptă bună-apoi Și orice laudă – pe voi – Necontenit, să vă-nsoțească Și-acestea să vă-nsuflețească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa