Estera 8:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Oriunde vestea ajungea, Doar bucurie le-aducea Iudeilor. Ei au făcut, Atunci, în orișice ținut – Și-asemeni în orice cetate – Multe ospețe-mbelșugate. Mulți oameni dintr-un alt popor Ai marii țări – de frica lor – Mărturiseau că sunt și ei De-acelaș’ neam, că sunt Iudei.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ În fiecare provincie și în fiecare cetate, oriunde ajungea decretul împăratului, era bucurie și veselie printre iudei, erau ospețe și zile de sărbătoare. Și mulți oameni din popoarele care locuiau în țară s-au declarat iudei, căci îi apucase groaza de iudei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ În fiecare provincie și în fiecare oraș unde ajungea decretul regelui, era bucurie și veselie printre iudei. Se organizau banchete și se declarau zile de sărbătoare. Atunci, mulți oameni care aparțineau altor popoare ale imperiului, au devenit israelieni; pentru că le era frică de iudei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ În fiecare provincie și în fiecare cetate, în locul unde ajungea cuvântul regelui și decretul său era bucurie și veselie între iudei, ospăț și zi bună. Mulți dintre popoarele țării au devenit iudei pentru că frica de iudei căzuse peste ei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ În fiecare ținut și în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungeau porunca împăratului și hotărârea lui, au fost între iudei bucurie și veselie, ospețe și zile de sărbătoare. Și mulți oameni dintre popoarele țării s-au făcut iudei, căci îi apucase frica de iudei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Și în orice ținut și cetate unde venea porunca împăratului și hotărârea sa, era bucurie și veselie pentru iudei, un ospăț și o zi de sărbătoare. Și mulți din popoarele țării s‐au făcut iudei, căci căzuse peste ei frica de iudei.

Estera 8:17 Mawu Ofanana

Geneza 35:5

Apoi, plecară la drum iar; Domnul, din cer, i-a ajutat Și-n urma lor a presărat Groaza. Aceasta a venit Și împrejur s-a răspândit, Peste cetățile aflate Pe-acea câmpie. Astfel, toate Dorințele de a-l găsi Pe Iacov și a-l pedepsi – Născute-n numeroase părți, Printre localnici, în cetăți – S-au spulberat, s-au risipit.

Neemia 8:10

Ei au mai zis: „Acum, plecați Și, cărnuri grase, să mâncați. Beți băuturi dulci, iar apoi – O parte – să trimiteți voi Și celor care n-au nimic, Să aibă și ei, câteun pic, Căci ziua asta minunată, Domnului nostru-i e-nchinată. Nu vă mâhniți, căci bucuria Lui Dumnezeu vă e tăria.

Estera 9:17

Lucrul acesta s-a-ntâmplat, În luna care s-a chemat Adar, în ziua treisprezece. În următoarea-n paisprezece, Iudeii toți s-au odihnit Și un ospăț au rânduit, Făcând – apoi – ca ea să fie O zi de mare bucurie.

Estera 9:19

La fel, Iudeii de la țară – Cei care locuiesc afară, Deci în cetăți ne-mprejmuite Cari nu-s cu ziduri întărite – Fac din a paisprezecea zi Din luna lui Adar, o zi De minunată sărbătoare Și-și trimit daruri fiecare.

Estera 9:2

Toți, în întinsa-mpărăție, Așteptau ceasul ca să vie. Stând în cetăți și strâns uniți, Iudeii fost-au pregătiți Să pună mâna pe cei care Ar fi-ncercat să îi omoare. Dar împotrivă, nu le-a stat Nimeni. Pe toți i-a apucat O frică mare, de Evrei,

Estera 9:22

În care-au căpătat odihnă Scăpând de-ai lor dușmani, în tihnă Să țină-o mare sărbătoare, Când prăznui-vor luna-n care S-a preschimbat necazul lor, În bucurie. Tuturor, De-asemeni, le-a mai poruncit Ca-n aste zile, negreșit, Să își trimită fiecare, Cadouri – daruri de mâncare; Iar darul trebuia-mpărțit Cu cel care era lipsit.

Estera 9:27

O hotărâre au luat Iudeii. S-au îndatorat Atunci, nu numai pentru ei, Însă și pentru toți acei Care urmau să se lipească De ei, cu ei să viețuiască. De-asemenea, s-au obligat Și pentru cei ce le-au urmat, Ca să păzească fiecare, Mereu, această sărbătoare, Când este vremea potrivită, Așa cum fost-a rânduită, Așa precum a fost lăsată. Nicicând, ea nu va fi schimbată.

Estera 9:3

Căci sprijiniți fuseră ei, De-ai oștilor conducători, De către marii dregători, De capii oricărui ținut, Fiindcă – frică – au avut De Mardoheu care-nălțat Era în casă la-mpărat.

Psalmi 105:38

Egiptu-ntreg s-a bucurat Că Israelul a plecat, Căci Egiptenii se-ngrozeau Când, pe Evrei, ei îi vedeau.

Psalmi 18:43

Din ne-nțelegerile care, Mereu, poporul meu le are, Tu ești Acela care poți, Întotdeauna, să mă scoți. Mă pui în fruntea tuturor, Al neamurilor domnitor. Un neam pe cari nu-l cunoșteam, Acuma drept supus îl am

Exodul 15:16

Cu toți vor fi înspăimântați – De teamă, fi-vor apucați. Văzându-Ți măreția Ta, Muți – ca o piatră – ei vor sta, Până va trece-al Tău popor, Pe care, Tu, biruitor, Ție Ți l-ai răscumpărat.

Deuteronom 11:25

Nimeni atunci, nu va putea Ca împotrivă să vă stea, Căci Domnul o să răspândească Frica și au să se-ngrozească Cu toți, în țara voastră-apoi, Doar când vor auzi, de voi.”

Deuteronom 2:25

De azi – de-acuma înainte – Eu seamăn groază – ia aminte – Între popoarele pe care, Acest pământ, sub cer, le are. Această groază se va-ntinde Și-o frică mare-i va cuprinde; De teama ta, vor auzi Și-o frică mare-i va-ngrozi.”

Iosua 2:11

De când, acestea, le-am aflat, Inima noastră s-a tăiat. S-a dus toată nădejdea noastră – S-a spulberat, în fața voastră – Căci știm că Domnul vost’, mereu, E-adevăratul Dumnezeu În ceruri sus și pe pământ. Alții, asemeni Lui, nu sânt.

Iosua 2:9

„Eu știu că Domnul e Cel care V-a dat această țară mare. Pe toți, acum, ne-a apucat Groaza de voi și ne-ncetat, Toți oamenii din țara noastră, Vor tremura, în fața voastră.

1 Samuel 25:8

Întreabă-ți oamenii – de vrei – Și vei afla, chiar de la ei, Felul în care ne-am purtat, Cu ei, când între noi au stat. Tineri-aceștia-n fața ta, Trecere vor a căpăta, Căci într-o zi de bucurie, La tine, s-au brodit să vie. Dă-ne ce vei găsi cu cale, Din oile turmelor tale. Arată milă, pentru noi Și pentru David mai apoi, Și dă-ne ceea ce te lasă Inima, din ce ai în casă.”