Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Estera 8:15 - Biblia în versuri 2014

15 Când Mardoheu, plin de sfială, Ieși din curțile domnești, Cu mândre haine-mpărătești Era gătit, de împărat. Haină albastră a purtat Și-o mantie de in subțire, În care-au fost țesute fire De purpură. Pe cap purtase Cununa ce o căpătase Spre cinstea sa, de la-mpărat, Făcută din aur curat. În Susa fost-a bucurie În acea zi și veselie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Mardoheu a ieșit din prezența împăratului, purtând o mantie imperială alb-albăstruie, o coroană mare de aur și o robă de in subțire și de purpură. Cei din cetatea Susa strigau de bucurie și de fericire.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Mardoheu a plecat din prezența regelui purtând o haină imperială colorată cu alb și cu albastru, având pe cap o coroană mare de aur și o robă făcută din in subțire și din material textil roșiatic. Oamenii din orașul Susa strigau de bucurie.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Mardohéu a ieșit dinaintea regelui cu o haină regală violetă și albă, cu o cunună mare de aur și cu o mantie de in și de purpură, iar cetatea Súsa striga și se bucura.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Mardoheu a ieșit de la împărat cu o haină împărătească albastră și albă, cu o mare cunună de aur și cu o mantie de in subțire și de purpură. Cetatea Susa striga și se bucura.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Și Mardoheu a ieșit dinaintea împăratului în veșmânt împărătesc albastru și alb și cu cunună mare de aur și mantie de in subțire și de purpură: și cetatea Susa striga de bucurie și se veselea.

Onani mutuwo Koperani




Estera 8:15
15 Mawu Ofanana  

Apoi, și-a scos inelul lui, Din deget, și l-a așezat În al lui Iosif. L-a-mbrăcat Cu in subțire și-a adus Un lanț de aur, de i-a pus


Covoare-albastre, verzi și albe, Cu frânghiile de in dalbe, Cu funiile înroșite Cari sunt din purpură-mpletite, Erau legate între ele Și strânse în niște inele Făcute din argint, cu care Fost-au fixate fiecare, Pe stâlpi de marmură. Aduse Erau și multe paturi, puse Anume, așezate-n șir Pe o podeală de porfir, Din plăci de marmură tăiată Și-n pietre negre ferecată. Din aur și argint lucrate Au fost acele paturi, toate.


În amănunt – nu e trecut În cartea Cronicilor lor, În cartea împăraților Ce-au stăpânit în Media, Precum și peste Persia? Acolo, este însemnat Și cât de mult l-a înălțat Ahașveroș, pe Mardoheu,


Alergătorii au pornit Și peste tot ei au vestit Porunca, după rânduială. Ea s-a vestit și-n capitală – La Susa – de s-a îngrozit Cetatea, când a auzit Ce hotărâre s-a luat. În acest timp, netulburat, Ahașveroș stătea și bea Și cu Haman își petrecea.


Trei zile au trecut îndată. Apoi Estera, îmbrăcată În haina sa împărătească, Merse în curtea cea domnească. Pe jilțul său de împărat, Ahașveroș sta așezat, Atunci când ea a îndrăznit


Apoi, Haman le-a povestit Despre-ale sale bogății; Le-a spus și despre ai săi fii, Le-a spus și despre împărat, Câte-a făcut, cum l-a-nălțat Atât de mult în vrednicie, Punându-i scaunul să-i fie Mai sus decât al oricărui Slujbaș al împăratului.


Iute, Haman atunci s-a dus Să îl îmbrace pe Iudeu. L-a așezat pe Mardoheu, Pe calul împăratului Și a strigat în fața lui, Când prin cetate, l-a purtat: „Iată, măritul împărat, În felul-acesta dovedește Că pe ăst om, mult îl cinstește!”


Să îi dai haina ta domnească Și al tău cal, să-l călărească. Mai trebuie, pe capul lui, Coroana ta doar, s-o mai pui.


Alergătorii, toți călări, Porniră-n cele patru zări – De cai și de catâri purtați – Și astfel au fost înștiințați Locuitorii toți, din țară. Porunca fost-a, prima oară, Vestită-n Susa-n capitală.


Când celor buni le merge bine, Și bucuria – lanț – se ține, Iar oamenii sunt fericiți; Dar când cei răi sunt nimiciți, Va fi mai mare bucurie Și strigăte de veselie Are să scoată fiecare.


Neprihăniții biruiesc Și mare slavă dobândesc; Dar când cei răi sunt înălțați, Toți se ascund, înspăimântați.


Atunci când cei buni se-nmulțesc, Popoarele se veselesc; Dar când cel rău e-nscăunat, Poporul geme, ne-ncetat.


Totuși, ce-ați vrut să vedeți voi? Un om avut, în haine moi? Cei care-s astfel îmbrăcați Sunt la palat, printre-mpărați.


Că nici măcar un domnitor – Nici Solomon – asemeni lor, N-a fost vreodată-mpodobit.


„A fost un om, foarte bogat, Care, mereu, era-mbrăcat Doar în porfir și in subțire. Plină era, de fericire Și de lumină, viața lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa