Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Estera 8:14 - Biblia în versuri 2014

14 Alergătorii, toți călări, Porniră-n cele patru zări – De cai și de catâri purtați – Și astfel au fost înștiințați Locuitorii toți, din țară. Porunca fost-a, prima oară, Vestită-n Susa-n capitală.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Curierii, călare pe armăsarii împăratului, au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat și în citadela Susei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Curierii care călăreau pe armăsarii regelui, au plecat foarte repede, respectând astfel porunca regelui. Decretul a fost anunțat și în fortăreața Susei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Alergătorii care călăreau pe armăsarii regali au ieșit grăbiți și presați de cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreața Súsa.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Alergătorii călări pe cai și pe catâri au plecat îndată și în toată graba, după porunca împăratului. Hotărârea a fost vestită și în capitala Susa.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și alergătorii au ieșit călărind pe cai iuți și pe cai de sânge, grăbiți și siliți de porunca împăratului. Și hotărârea s‐a strigat în capitala Susa.

Onani mutuwo Koperani




Estera 8:14
13 Mawu Ofanana  

Și orz și paie, aduceau, Pentru că tot ei se-ngrijeau De-ai împăratului fugari Și-asemeni și de armăsari.


Alergători-au dus, astfel – În Iuda și în Israel – Scrisorile-mpăratului, Precum și-ale sfatului lui. În orice loc ei au sosit, În felu-acesta au vorbit: „Scrisori avem, de la-mpărat, Precum și de la al său sfat. Vă sfătuim dar, ca apoi, Să luați bine seama voi – Cari sunteți fii din Israel – Și să vă-ntoarceți la Acel Care fusese, tot mereu, Al lui Avram sfânt Dumnezeu, Al lui Isac și Iacov. Voi Întoarceți-vă înapoi, Pentru că doar în acest fel, La voi să se întoarcă El, Căci de-mpăratul cel pe care Asiria în frunte-l are, Doar voi scăpară-ți – negreșit – Și-o rămășiță v-ați vădit.


Istoria lui Neemia, Feciorul lui Hacalia. Povestea ce am scris-o eu, Începe în luna Chișleu. În anul douăzeci eram, Iar când la Susa mă aflam – În capitală – a venit


La Susa, centrul se găsea: De-acolo, el împărățea – Din capitală – așezat Pe al său jilț de împărat.


Trebuie pus, ne-ntârziat, În marea noastră-mpărăție, Mulți dregători care să fie Însărcinați ca să se ducă, Fete fecioare, să aducă, În capitala Susa. Ei, În casele pentru femei, Să le adune. Așezate Acolo, fi-vor privegheate De famenu-mpăratului – Hagai – ce-i păzitorul lui, Peste femei. El va avea Grijă ca tuturor să dea, Tot ce va fi de trebuit, Să aibă pentru-al lor gătit.


În toată-mpărăția lui, Au fost trimiși alergători Să ducă tuturor scrisori. Prin ele, era poruncit Că trebuie-a fi nimicit Orice Iudeu, în orice loc. Milă n-a existat deloc: Bătrâni, femei, bărbați și prunci, Puteau fi omorâți atunci, În luna doisprezece care, Adar, se cheamă. Fiecare, Când ziua treisprezece vine, Putea ucide, pe oricine Dintre Evrei și-apoi prădate Vor fi averile lor, toate.


Epistolele cuprindeau Astă poruncă și-ndemnau Toate popoarele să fie Gata, când ziua va să vie.


Alergătorii au pornit Și peste tot ei au vestit Porunca, după rânduială. Ea s-a vestit și-n capitală – La Susa – de s-a îngrozit Cetatea, când a auzit Ce hotărâre s-a luat. În acest timp, netulburat, Ahașveroș stătea și bea Și cu Haman își petrecea.


Epistolele înștiințau Orice ținut și-avertizau Că-n ziua ce s-a stabilit, Să se răzbune-i pregătit – Pe cei cari sunt dușmani ai lor – Întreg neamul Iudeilor.


Când Mardoheu, plin de sfială, Ieși din curțile domnești, Cu mândre haine-mpărătești Era gătit, de împărat. Haină albastră a purtat Și-o mantie de in subțire, În care-au fost țesute fire De purpură. Pe cap purtase Cununa ce o căpătase Spre cinstea sa, de la-mpărat, Făcută din aur curat. În Susa fost-a bucurie În acea zi și veselie.


Tot ce a ta mână găsește, Să facă; însă, voinicește, Cu forță și cu sârguință, Căci în a morții locuință Unde vei merge la culcare, Nu va mai fi nici o lucrare Și n-ai, mâna, pe ce mai pune. Acolo, nu-i înțelepciune; Nu se mai află vreo știință Și nici un fel de chibzuință.


În viziunea ce-o aveam, Mi se părea că mă aflam În Susa, chiar în capitală. Fusesem dar – fără-ndoială – În al Elamului ținut. Lângă un râu, eu am șezut, Care, Ulai, era chemat.


David, în urmă, l-a chemat Pe-Ahimelec și l-a-ntrebat: „Nu ai o suliță, la tine, Sau poate-o sabie, mai bine? Căci ne-narmat, eu am pornit, La drum, pentru că m-am grăbit Să plec și să-mplinesc de-ndat’, Porunca dată de-mpărat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa