8 Spre patul pe care a stat Estera, să se roage-apoi, Pentru-a lui viață. Înapoi, Atunci s-a potrivit să vină Chiar împăratul, din grădină, Să-l vadă când s-a repezit Pe al Esterei pat. Orbit De furie și supărat, Către Haman, el a strigat: „În casa mea, cum îndrăznești, Pe-mpărăteasă, s-o silești?!” Când vorbele i-au auzit, Îndată i-au acoperit Lui Haman fața; l-au luat Și-un famen care s-a chemat
8 Când s-a întors împăratul din grădina palatului în sala banchetului, unde beau vin, a văzut că Haman se aruncase pe patul pe care stătea Estera. Atunci împăratul a zis: ‒ Cum? Vrei s-o mai și molestezi pe împărăteasă chiar în palat, de față cu mine? Imediat ce au ieșit aceste cuvinte din gura împăratului, i-au și acoperit fața lui Haman.
8 Când s-a întors regele din grădina palatului în sala de mese, l-a găsit pe Haman stând (aplecat) pe patul pe care stătea Estera. Atunci regele a zis: „Cum?! Vrei să o mai și convingi pe regină (să nu fi omorât) chiar la mine în palat, în prezența mea?” Imediat după ce regele a spus aceste cuvinte, i-au și acoperit fața lui Haman.
8 Regele s-a întors din grădina palatului în încăperea ospățului de vin, iar Amán era căzut spre patul pe care era Estéra. Atunci regele a zis: „Vrea chiar să atenteze la regina care este cu mine în casă”. Și cum a ieșit cuvântul din gura regelui, au acoperit fața lui Amán.
8 Când s-a întors împăratul din grădina casei împărătești în odaia ospățului, a văzut pe Haman că se aruncase spre patul pe care era Estera și i-a zis: „Cum, să mai și silești pe împărăteasă la mine, în casa împărătească?” Cum au ieșit cuvintele acestea din gura împăratului, i-au și acoperit fața lui Haman.
8 Și împăratul s‐a întors din grădina palatului în casa ospățului de vin și Haman căzuse pe patul pe care era Estera. Și împăratul a zis: Oare va sili el și pe împărăteasă în fața mea în casă? Și cum a ieșit vorba din gura împăratului au acoperit fața lui Haman.
Când timpu-acesta a trecut, Întreg norodul a putut Să stea la masa-mpărătească. Au fost chemați ca să poftească, La praznicul care s-a dat, Poporul tot cari s-a aflat Atunci la Susa-n capitală. Fost-au primiți cu mare fală Cu toții, de la mic la mare, La praznicul acela care În acea vreme a fost dat Chiar în grădină, la palat. Acest ospăț – cum s-a văzut – O săptămână a ținut.
Covoare-albastre, verzi și albe, Cu frânghiile de in dalbe, Cu funiile înroșite Cari sunt din purpură-mpletite, Erau legate între ele Și strânse în niște inele Făcute din argint, cu care Fost-au fixate fiecare, Pe stâlpi de marmură. Aduse Erau și multe paturi, puse Anume, așezate-n șir Pe o podeală de porfir, Din plăci de marmură tăiată Și-n pietre negre ferecată. Din aur și argint lucrate Au fost acele paturi, toate.
Din ordinu-mpăratului, Haman în grabă-a fost luat Și dus apoi și spânzurat Chiar pe a lui spânzurătoare. După această întâmplare, Ahașveroș s-a domolit, Căci furia și-a potolit.
De la-mpărați, vei căpăta Hrană și te vor alăpta Împărătese. Toți – la tine – Veni-vor ca să se închine Și au să-ți lingă fiecare, Țărâna strânsă pe picioare, Ca tu să știi cum că, mereu, Adevăratul Domn, sunt Eu, Iar cei ce n-au nădejdea-n Mine Au să rămână de rușine.”
Domnul, apoi, a cuvântat: „Precum păstorul a scăpat – Din gura leului venit La turmă, după jefuit – Două bucăți dintr-un picior Sau doar vârful urechilor, La fel e cu fiii pe care Neamul lui Israel îi are, Aflați în al Samarie Ținut, căci au să scape ei, Pe un covor ce e luat De la Damasc, ori pe vreun pat!
Din sală, mulți au început Să-L scuipe. Unii L-au bătut Cu pumnii. Alții Îl loveau Și, „Prorocește!”, Îi strigau. După ce L-au batjocorit, Aprozi-n palme, L-au primit.