Estera 7:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Iar împăratu-a părăsit Ospățul, căci s-a mâniat Și în grădină a plecat. Haman, văzând că sorți nu are, Rămase-a cere îndurare De la Estera. Vedea bine Că nu mai este, pentru sine, Putință de-a scăpa cu viață. Spaima i se citea pe față, Știind cum că pieirea lui, În mintea împăratului, E hotărâtă. S-a-ndreptat

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Plin de mânie, împăratul și-a lăsat paharul de vin și s-a dus în grădina palatului. Haman însă a rămas să mijlocească pentru viața sa înaintea împărătesei Estera, fiindcă vedea că împăratul era hotărât să aducă asupra lui nenorocirea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Plin de mânie, regele și-a lăsat paharul de vin și a ieșit în grădina palatului. Dar Haman a rămas să pledeze pentru viața lui înaintea reginei Estera – pentru că înțelesese că regele deja decisese omorârea lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Regele, în mânia lui, s-a ridicat de la ospățul de vin [și a mers] în grădina palatului. Iar Amán a rămas să-și ceară viața de la regina Estéra, căci văzuse că fusese hotărât asupra lui răul din partea regelui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Și împăratul, în mânia lui, s-a sculat și a părăsit ospățul și s-a dus în grădina casei împărătești. Haman a rămas să-și ceară viața de la împărăteasa Estera, căci vedea bine că pierderea lui era hotărâtă în mintea împăratului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și împăratul s‐a sculat de la ospățul de vin în urgia sa și s‐a dus în grădina împăratului; dar Haman a stat să‐și ceară viața de la împărăteasa Estera, căci a văzut că răul era hotărât de împărat împotriva lui.

Estera 7:7 Mawu Ofanana

Estera 1:12

Dar Vasti, însă, nu voia Să se arate-n fața lor. Deci când ceata famenilor Îi spuse ce i-a poruncit Chiar împăratul, n-a venit Și vorba nu i-a ascultat. Ahașveroș s-a supărat, Aprins de o mânie mare.

Estera 1:5

Când timpu-acesta a trecut, Întreg norodul a putut Să stea la masa-mpărătească. Au fost chemați ca să poftească, La praznicul care s-a dat, Poporul tot cari s-a aflat Atunci la Susa-n capitală. Fost-au primiți cu mare fală Cu toții, de la mic la mare, La praznicul acela care În acea vreme a fost dat Chiar în grădină, la palat. Acest ospăț – cum s-a văzut – O săptămână a ținut.

Estera 7:10

Din ordinu-mpăratului, Haman în grabă-a fost luat Și dus apoi și spânzurat Chiar pe a lui spânzurătoare. După această întâmplare, Ahașveroș s-a domolit, Căci furia și-a potolit.

Psalmi 112:10

Văzând ăst lucru, ne-ndoios, Omul cel rău e mânios. Atuncea el din dinți scrâșnește Cu furie și se topește, Iar poftele lui, jinduite, Rămâne-vor neîmplinite.

Proverbe 14:19

Omul cel rău să se închine – Cu toți ai săi – la cel bun vine, Iar omul cel nelegiuit, La porți, la cel neprihănit.

Proverbe 14:35

Plăcerea împăratului E într-o slugă chibzuită; Dar sluga cari e dovedită Că de ocară e cuprinsă, De-a lui mânie e atinsă.

Proverbe 16:14

Când împăratul e furios, Mânia sa – neîndoios – Drept vestitor al morții este; Dar înțeleptul știe peste Mânia lui, ca să pășească Și poate să îl potolească.

Proverbe 19:12

Precum e răgetul de leu, E furia-mpăratului; Însă bunăvoința lui Este ca roua ce dă viață Când mângâie a ierbii față.

Isaia 60:14

Picioarele. Fiii pe care Asupritorul tău îi are, Spre tine fi-vor îndreptați Și-n față îți vor sta plecați. Cei care te-au disprețuit Spre tine se vor fi grăbit. ‘Nainte-ți se vor aduna Și-n față-ți se vor închina. Vei fi, în gura orișicui, Drept o „Cetate-a Domnului”, „Sionul Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are”.

Daniel 3:19

Atunci când Nebucadențar I-a auzit, s-a umplut iar De-o grea mânie. S-a schimbat La față și s-a încruntat Când spre Șadrac el a privit Spre cel care-i Meșac numit Și-asemenea către cel care Drept Abed-Nego, nume are. Apoi, cuvântul a luat Și-a poruncit ca, imediat, Cuptorul să se pregătească: De șapte ori să se-ncălzească Mai mult, decât de obicei, Ca să îi ardă pe cei trei.

Revelația 3:9

Iată, acuma, îți dau Eu, O parte dintre cei pe care, Satan, în sinagogă-i are, Care își spun că sunt Iudei, Dar mint, pentru că nu sunt. Ei, De-acuma, vor veni la tine, Ca la picioare-ți, să se-nchine, Și vor pricepe, negreșit, Ce mult, pe tine, te-am iubit.

1 Samuel 20:7

Dacă îți zice tatăl tău: „Bine!”, atuncea robul său, Nu va avea – de bună seamă – Nici un motiv, ca să se teamă. Dar dacă se va mânia, Să știi dar că pieirea mea E hotărâtă-n fața lui, Iar cale de scăpare nu-i.

1 Samuel 20:9

Când Ionatan l-a auzit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Te rog, nu te gândi, cumva, Că dacă, întâmpla-se-va, Să aflu vești de-a ta pieire, Nu voi veni să-ți dau de știre!”

1 Samuel 25:17

Ți-am spus dar, tot ce am văzut, Ca tu să știi ce-i de făcut. Iată, a lui Nabal pieire, E hotărâtă. El – din fire – E un om rău și nimenea, De veste, nu are să-i dea, Pentru că nimeni nu-ndrăznește. Acum, fă dar, ce trebuiește!”