Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Estera 7:10 - Biblia în versuri 2014

10 Din ordinu-mpăratului, Haman în grabă-a fost luat Și dus apoi și spânzurat Chiar pe a lui spânzurătoare. După această întâmplare, Ahașveroș s-a domolit, Căci furia și-a potolit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Ei l-au atârnat pe Haman de spânzurătoarea ridicată chiar de el pentru Mardoheu, iar mânia împăratului s-a potolit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Ei l-au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea instalată chiar de el pentru Mardoheu; și astfel a încetat mânia regelui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Ei l-au spânzurat pe Amán de spânzurătoarea pe care o pregătise pentru Mardohéu. Și mânia regelui s-a potolit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Și au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Și mânia împăratului s-a potolit.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și au spânzurat pe Haman pe lemnul pe care‐l pregătise pentru Mardoheu. Și mânia împăratului s‐a potolit.

Onani mutuwo Koperani




Estera 7:10
22 Mawu Ofanana  

Iar pe mai marele pitar, L-a spânzurat. Fusese dar, Precum Iosif a tălmăcit.


Trecu o vreme oarecare, De la această întâmplare. Ahașveroș și-a potolit Mânia și și-a amintit De Vasti – de a ei purtare, Dar și de hotărârea care A trebuit ca să o ia Apoi, referitor la ea.


Atunci Zereș – soția lui – Și-ai săi prieteni îi vorbiră Și-n acest fel îl sfătuiră: „E bine, de Evreul moare. Ridică o spânzurătoare; S-o faci înaltă – dacă poți – Să aibă vreo cincizeci de coți, Iar mâine, du-te la-mpărat Și să îi ceri ca spânzurat Să fie Mardoheu. Apoi, Vesel vei merge înapoi, Cu împăratul, la ospăț. Acesta e al nost’ învăț.” Haman le-a ascultat vorbirea, Și i-a plăcut povățuirea Ce a primit-o. Imediat, Spânzurătoare-a ridicat.


Iar împăratu-a părăsit Ospățul, căci s-a mâniat Și în grădină a plecat. Haman, văzând că sorți nu are, Rămase-a cere îndurare De la Estera. Vedea bine Că nu mai este, pentru sine, Putință de-a scăpa cu viață. Spaima i se citea pe față, Știind cum că pieirea lui, În mintea împăratului, E hotărâtă. S-a-ndreptat


Spre patul pe care a stat Estera, să se roage-apoi, Pentru-a lui viață. Înapoi, Atunci s-a potrivit să vină Chiar împăratul, din grădină, Să-l vadă când s-a repezit Pe al Esterei pat. Orbit De furie și supărat, Către Haman, el a strigat: „În casa mea, cum îndrăznești, Pe-mpărăteasă, s-o silești?!” Când vorbele i-au auzit, Îndată i-au acoperit Lui Haman fața; l-au luat Și-un famen care s-a chemat


Ahașveroș a ascultat Și-apoi astfel s-a adresat, Esterei și lui Mardoheu: „Iată, am dat, Esterei, eu, Casa avută de Haman. L-am spânzurat, căci avea-n plan, Uciderea Iudeilor.


Ahașveroș a poruncit Să fie-așa cum a dorit. Ai lui Haman fii, spânzurați, Au fost atunci. Iudei-aflați


Estera, însă, a venit În mare grabă la-mpărat, Iar el, în scris, porunci a dat Ca răul pe care Haman, Iudeilor, l-avuse-n plan Să-l făptuiască, înapoi, Peste al său cap – iar apoi, Peste ai săi feciori – să cadă. Toți au putut, astfel, să vadă Cum pe Haman l-au spânzurat Și cum feciorii i-au urmat.


Calcă pe ochiuri de rețea Și peste laț, asemenea.


Precum un vis, el o să zboare Și vor pieri ale lui șoapte Ca și vedenia de noapte.


Dar chiar în inimile lor, De-ale lor săbii sunt loviți, Iar arcurile sunt sfărmate.


Fărădelegi ce le-a urzit, Toate asupră-i au să cadă. La fel, cel rău va fi pățit Când a făcut vreo silnicie: Peste-a lui țeastă – negreșit – În urmă ea are să vie.


Cei răi ajunge-vor să cadă, Nelegiuirii lor, drept pradă, Căci Domnu-i va zdrobi, ușor, Chiar prin nelegiuirea lor. Cei răi, zdrobiți, vor fi mereu, De-al nostru Domn și Dumnezeu.


Cine va urmări cărarea Spre bine, doar bunăvoință Va câștiga spre folosință; Dar cine răul urmărește, Atins de rău se pomenește.


Când o să vină strâmtorarea Peste un om neprihănit, El o să fie izbăvit; Iar locul său va fi luat De cel cari rău s-a arătat.


Piatra care se prăvălește, Se-ntoarce spre cel ce-o urnește. Cel care, groapa altuia, O sapă, cade el în ea;


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Pentru că nu M-ați ascultat Și pentru că nu i-ați lăsat Liberi, pe cei ce-au fost vestiți Că au să fie sloboziți, Iată că și Eu, mai apoi, O slobozenie, peste voi, Îngăduiesc: a sabiei, A ciumei și a foametei. În urmă, după al Meu plac, De pomină am să vă fac Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.


Așa-Mi voi potoli mânia Și Îmi voi domoli urgia. În felu-acesta, Eu îți spun Precum că am să Mă răzbun, Ca să se știe – negreșit – Că Eu sunt Cel care-a vorbit Și că Eu, Domnul, Mi-am vărsat Urgia, cum am înștiințat Mai dinainte, să se știe Că am vorbit plin de mânie.


Grabnic apoi, a poruncit Să fie prinși cei ce-au venit Spre a-l pârî pe Daniel Și-a-l ocărî în chip și fel. Îndată, toți au fost luați Și pradă leilor lăsați. Soațele lor au fost luate Și-n groapă fost-au aruncate. Copiii lor au suferit Aceeași soartă, negreșit. Al gropii fund, nu l-au atins, Căci lei-nfometați i-au prins În gheare și le-au sfărâmat, Cu colții, oasele, de-ndat’.


După această întâmplare, Dariu trimise o scrisoare, Popoarelor nenumărate Sub stăpânirea lui aflate, Indiferent de limba lor. Iată ce scris-a tuturor: „Către voi cari ai mei sunteți: Din belșug, pace, să aveți!


El m-a chemat și mi-a vorbit: „Caii acei care-au pornit Spre țara ce este aflată În miazănoapte așezată, Puțin, vor face să Îmi fie Mai potolită-a Mea mânie.”


Samson a zis, când i-a văzut: „În felu-acesta ați făcut? Încredințați să fiți apoi, Că am să mă răzbun, pe voi!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa