Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Estera 6:6 - Biblia în versuri 2014

6 Și împăratul l-a-ntrebat: „Ce trebuie a face oare, Pentru un om, pentru cel care, Împărătește, eu voiesc, Acuma, ca să îl cinstesc?” Haman și-a zis, atunci, în sine: „Desigur, s-a gândit la mine! Pe cine altul să voiască Măria-sa, să îl cinstească?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Imediat ce Haman a intrat, împăratul l-a și întrebat: ‒ Ce trebuie făcut pentru omul pe care împăratul dorește să-l onoreze? Haman a zis în inima lui: „Pe cine altul ar dori împăratul să-l onoreze mai mult, dacă nu pe mine?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Imediat după ce Haman a intrat, regele l-a și întrebat: „Ce trebuie făcut pentru omul pe care regele dorește să îl onoreze?” Haman și-a zis atunci în gând: „Pe cine oare ar dori regele să îl onoreze mai mult? Cu certitudine că acela sunt eu!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Amán a intrat și regele i-a zis: „Ce trebuie făcut pentru un om pe care regele are plăcere să-l cinstească?”. Dar Amán și-a zis în inima lui: „Cui altcuiva are plăcere regele să îi dea cinste mai mult decât mie?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Haman a intrat și împăratul i-a zis: „Ce trebuie făcut pentru un om pe care vrea să-l cinstească împăratul?” Haman și-a zis în sine: „Pe cine altul decât pe mine ar vrea împăratul să-l cinstească?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și Haman a intrat. Și împăratul i‐a zis: Ce să se facă omului pe care îi place împăratului să‐l cinstească? Și Haman cugeta în inima sa: Pe cine îi place împăratului să cinstească mai mult decât pe mine?

Onani mutuwo Koperani




Estera 6:6
19 Mawu Ofanana  

„Ce trebuie” – a întrebat Ahașveroș, în al său sfat – „Împărătesei Vasti, oare, Să i se facă, drept urmare A faptului că n-a-mplinit Ceea ce i s-a poruncit Prin famenii cari i-am trimis?”


Apoi, Haman le-a povestit Despre-ale sale bogății; Le-a spus și despre ai săi fii, Le-a spus și despre împărat, Câte-a făcut, cum l-a-nălțat Atât de mult în vrednicie, Punându-i scaunul să-i fie Mai sus decât al oricărui Slujbaș al împăratului.


Iute, Haman atunci s-a dus Să îl îmbrace pe Iudeu. L-a așezat pe Mardoheu, Pe calul împăratului Și a strigat în fața lui, Când prin cetate, l-a purtat: „Iată, măritul împărat, În felul-acesta dovedește Că pe ăst om, mult îl cinstește!”


Iar slujitorii au răspuns: „Haman, în curte, a pătruns.” „Să intre dar.” Ei l-au chemat


De-aceea spuse, încrezut: „Iată ce trebuie făcut: Acelui om – celui pe care Vrei să-l ridici la cinste mare –


O căpetenie de seamă, Măria-ta, acuma cheamă! Dă-i haina și să-i poruncești S-o dea celui pe cari voiești Să îl ridici la cinste mare. Astfel gătit, apoi călare Pe calul împăratului, Prin mijlocul norodului Să-l poarte, roată, prin cetate. Slujbașul trebuie-mpărate, Să strige, înaintea lui: „Așa se face omului Pe care vrea să îl cinstească Măria-sa împărătească!”


Să aibă numai bucurie Cei ce plăcere vor avea În nevinovăția mea, Și-apoi să zică, tot mereu: „Mărit să fie Dumnezeu, Căci El întotdeauna vrea, Robului Său, pace să-i dea!”


A proștilor împotrivire Are să-i ducă la pierire, Iar liniștea nebunilor Aduce-va pierzarea lor.


‘Naintea morții, e mândria; Iar a căderii e trufia.


Pieirea este anunțată De inima înfumurată; Smerenia, însă, viețuiește Și-n fața slavei ea pășește.


Însă, și cei trufași mai sânt: Ei își țin ochii ridicați.


Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.


Atunci, am să Mă bucur Eu, Să le fac bine tot mereu, Și-am să-i sădesc cu-adevărat, În țara cere li s-a dat Și-apoi, din tot sufletul Meu, Am să îi ocrotesc mereu.”


Mândriile inimii tale Te-au dus pe-a rătăcirii cale, Pe tine, cel care domnești În înălțimi și locuiești În crăpăturile pe care Cremenea stâncilor o are. De-aceea-n tine-ai cugetat Și-n acest fel te-ai întrebat: „Cine, de-aici, de unde sânt, O să m-arunce la pământ?”


Un glas din cer, „E Fiul Meu” – A zis – „El este Preaiubit, În El, plăcerea, Mi-am găsit.”


Când omul care te-a poftit, Are să-ți spună: „Ai greșit Prietene! Dă locul tău, Acestui om! Îmi pare rău!” Atunci, vedea-vei, cu rușine, Că locul ultim, vei obține.


Pentru ca toți să Îl cinstească, Pe Fiu, și să Îl prețuiască, Precum, pe Tatăl, Îl cinstesc. Cei cari, pe Fiu, nu-L prețuiesc, Îl necinstesc – v-o spun deschis – Pe Tatăl, care L-a trimis.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa