Estera 6:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ În curtea împăratului, Un om, atuncea, a intrat. „Cine-a venit?” – a întrebat Ahașveroș. Haman sosise, Să-i ceară, precum plănuise Ca pe Iudeu să îl omoare – Să-l ducă la spânzurătoare –

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Atunci împăratul a întrebat: ‒ Cine este în curte? Haman tocmai intrase în curtea exterioară a palatului împăratului, cu gând să-i ceară împăratului să-l spânzure pe Mardoheu pe spânzurătoarea pe care i-o pregătise.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Regele a mai întrebat: „Cine este în curte?” Exact atunci intrase Haman în curtea exterioară a palatului regelui, cu intenția să îi ceară regelui să îl spânzure pe Mardoheu pe spânzurătoarea pe care i-o pregătise.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Dar regele a zis: „Cine este în curte?”. Amán venise în curtea exterioară a casei regelui să-i spună regelui să îl spânzure pe Mardohéu de spânzurătoarea pe care i-o pregătise.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Atunci, împăratul a zis: „Cine este în curte?” (Haman venise în curtea de afară a casei împăratului să ceară împăratului să spânzure pe Mardoheu pe lemnul pe care-l pregătise pentru el.)

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Și împăratul a zis: Cine este în curte? Și Haman venise în curtea dinafară a casei împăratului ca să vorbească împăratului să spânzure pe Mardoheu pe lemnul pe care‐l pregătise pentru el.

Estera 6:4 Mawu Ofanana

Estera 4:11

Nu pot să intru la-mpărat, Dacă la el, nu m-a chemat. O lege e, ce pedepsește Pe-acela care îndrăznește – Fie femeie sau bărbat – Ca să pătrundă, nechemat, În curtea împăratului, Din interiorul casei lui. Dacă cumva s-a întâmplat Și cineva tot a intrat Fără să fi avut chemare, Sorți de-a scăpa cu viață, n-are. El va fi omorât de-ndat’. Numai așa va fi scăpat, Dacă-mpăratul, semn, îi face Pentru a fi lăsat în pace, Cu-al său toiag de aur care Va fi-ndreptat spre-acela care, La el, să vină, a-ndrăznit – Așa doar, fi-va izbăvit. Iar eu, la el, n-am fost chemată. Treizeci de zile-s de când, iată Că pe-mpărat nu l-am văzut. Deci, nu știu ce e de făcut.”

Estera 5:1

Trei zile au trecut îndată. Apoi Estera, îmbrăcată În haina sa împărătească, Merse în curtea cea domnească. Pe jilțul său de împărat, Ahașveroș sta așezat, Atunci când ea a îndrăznit

Estera 5:14

Atunci Zereș – soția lui – Și-ai săi prieteni îi vorbiră Și-n acest fel îl sfătuiră: „E bine, de Evreul moare. Ridică o spânzurătoare; S-o faci înaltă – dacă poți – Să aibă vreo cincizeci de coți, Iar mâine, du-te la-mpărat Și să îi ceri ca spânzurat Să fie Mardoheu. Apoi, Vesel vei merge înapoi, Cu împăratul, la ospăț. Acesta e al nost’ învăț.” Haman le-a ascultat vorbirea, Și i-a plăcut povățuirea Ce a primit-o. Imediat, Spânzurătoare-a ridicat.

Estera 6:3

Când a găsit acest înscris, Celor din jurul său, le-a zis Ahașveroș și-a întrebat: „Ce cinste oare, i s-a dat Lui Mardoheu, căci am văzut, Ce lucru mare, a făcut?” „Nici un favor, n-a dobândit, Și nici o cinste n-a primit” – Răspunseră slujbașii lui.

Estera 6:5

Iar slujitorii au răspuns: „Haman, în curte, a pătruns.” „Să intre dar.” Ei l-au chemat

Estera 7:9

Harbona, astfel, a vorbit: „Iată, Haman a pregătit – Acasă – o spânzurătoare, Căci a dorit să îl omoare Pe Mardoheu, măria-ta. Știi că Iudeul acesta, Spre al tău bine, a vorbit. Spânzurătoarea s-a vădit A fi de vreo cincizeci de coți. Fă împărate, cum socoți.” Poruncă, împăratu-a dat: „Haman să fie spânzurat, Chiar pe spânzurătoarea lui!”

Iov 5:13

De-asemenea, a năruit Capcanele ce le-au întins Înșelătorii. El i-a prins, Pe înțelepți, în planul lor, În miezul vicleniilor.

Psalmi 2:4

Dar Cel care-n ceruri șade – Domnul – râde de acei, Iar batjocura Lui cade, Din înalturi, peste ei.

Psalmi 33:19

Pentru a fi astfel scăpați De moarte și spre-a fi lăsați Cu viață-atunci când peste ei Se-abate valul foametei.

Qohelet 9:10

Tot ce a ta mână găsește, Să facă; însă, voinicește, Cu forță și cu sârguință, Căci în a morții locuință Unde vei merge la culcare, Nu va mai fi nici o lucrare Și n-ai, mâna, pe ce mai pune. Acolo, nu-i înțelepciune; Nu se mai află vreo știință Și nici un fel de chibzuință.