14 Haman și-ai săi încă erau La masă strânși și mai vorbeau, Când fameni-împăratului Pătrunseră în casa lui. Haman, de fameni însoțit, S-a dus la prânzul pregătit Pentru-mpărat, de-mpărăteasă, În acea zi, la ea acasă.
Atunci Zereș – soția lui – Și-ai săi prieteni îi vorbiră Și-n acest fel îl sfătuiră: „E bine, de Evreul moare. Ridică o spânzurătoare; S-o faci înaltă – dacă poți – Să aibă vreo cincizeci de coți, Iar mâine, du-te la-mpărat Și să îi ceri ca spânzurat Să fie Mardoheu. Apoi, Vesel vei merge înapoi, Cu împăratul, la ospăț. Acesta e al nost’ învăț.” Haman le-a ascultat vorbirea, Și i-a plăcut povățuirea Ce a primit-o. Imediat, Spânzurătoare-a ridicat.
Ahașveroș a poruncit: „Voi, slujitori, grabnic plecați Și pe Haman să mi-l chemați, Precum Estera a dorit!” Haman, îndată, a venit Și însoțit de împărat Se duse la ospățul dat De-mpărăteasă. Când ședeau
De trecere am dobândit În fața ta – ca negreșit, Să vii iar, la ospăț, la mine. Să-l iei și pe Haman cu tine, Căci mâine am să îndrăznesc Să-ți spun ceea ce îmi doresc.”