Estera 6:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Apoi, când vorba și-a sfârșit, Ahașveroș a poruncit: „Haman! Așa să faci, de-ndată. Ia-mi haina! Ea să-i fie dată, Acum – grabnic – lui Mardoheu! Urcă-l apoi, pe calul meu, Și fă exact precum ai spus!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Împăratul i-a zis apoi lui Haman: ‒ Grăbește-te de ia mantia și calul, așa cum ai spus, și fă-i întocmai lui Mardoheu, iudeul care stă la poarta împăratului. Să nu lași nimic nefăcut din ce ai zis!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Regele i-a zis apoi lui Haman: „Grăbește-te să iei roba și calul – așa cum ai spus; și fă-i exact așa lui Mardoheu, acelui iudeu care stă la poarta regelui. Să nu lași nimic nefăcut din tot ce ai zis!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Regele i-a zis lui Amán: „Ia repede haina și calul, după cum ai vorbit, și fă-i așa lui Mardohéu, iudeul, care stă la poarta regelui. Să nu lipsească nimic din ceea ce ai spus!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Împăratul i-a zis lui Haman: „Ia îndată haina și calul, cum ai zis, și fă așa iudeului Mardoheu, care șade la poarta împăratului. Nu lăsa nefăcut nimic din ce ai spus.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Și împăratul a zis lui Haman; Grăbește‐te, ia veșmântul și calul, cum ai zis, și fă așa lui Mardoheu, iudeul, care șade în poarta împăratului; să nu lipsească nimic din tot ce ai zis.

Estera 6:10 Mawu Ofanana

2 Regi 10:10

Să știți dar toți că, negreșit, Nici o frântură de cuvânt Nu o să cadă la pământ – Din ce rostit-a Dumnezeu – Față de-Ahab – stăpânul meu – Și de întreagă casa lui. Astfel, cuvântul Domnului, Vorbit prin robul Său Ilie, Azi, împlinit, are să fie.”

Estera 6:11

Iute, Haman atunci s-a dus Să îl îmbrace pe Iudeu. L-a așezat pe Mardoheu, Pe calul împăratului Și a strigat în fața lui, Când prin cetate, l-a purtat: „Iată, măritul împărat, În felul-acesta dovedește Că pe ăst om, mult îl cinstește!”

Estera 6:9

O căpetenie de seamă, Măria-ta, acuma cheamă! Dă-i haina și să-i poruncești S-o dea celui pe cari voiești Să îl ridici la cinste mare. Astfel gătit, apoi călare Pe calul împăratului, Prin mijlocul norodului Să-l poarte, roată, prin cetate. Slujbașul trebuie-mpărate, Să strige, înaintea lui: „Așa se face omului Pe care vrea să îl cinstească Măria-sa împărătească!”

Psalmi 31:24

Vă țineți tari necontenit, Și-n inimi să vă-mbărbătați Voi toți cei care arătați Că așezate vi-s, mereu, Nădejdile, în Dumnezeu!

Daniel 4:37

Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”

Luca 14:11

La masa ‘ceea. Deci, aflați, Căci cel care s-a înălțat, Va fi smerit; dar ridicat, Va fi cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”

Revelația 18:7

Pe cât, pe sine, s-a slăvit, S-a desfătat și-a risipit, Pe-atât de mult vin să-i dați voi, Precum și tânguire-apoi! Pentru că ea și-a zis, mereu, „Șed, ca împărăteasă, eu; Nu-s văduvă și nu am știre Despre ce-nseamnă tânguire!”,