Estera 5:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ În ziua ‘ceea, a ieșit Haman, vesel și mulțumit, Dar s-a-ntâlnit cu Mardoheu. Când a văzut că ăst Iudeu Nu-i dă respectul cuvenit – Căci nici măcar nu s-a clintit În fața lui – s-a supărat, Și tare s-a mai mâniat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ În ziua aceea, Haman a ieșit din palat vesel și cu inima mulțumită. Dar când Haman l-a văzut pe Mardoheu la poarta împăratului și a observat că nu se ridică și nici nu tremură înaintea lui, s-a mâniat foarte tare pe acesta.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ În acea zi, Haman a plecat de la banchet vesel și cu mulțumire în inima lui. Dar când Haman l-a văzut pe Mardoheu la poarta regelui și a observat că nu se ridică și nici nu tremură înaintea lui, a fost foarte mânios împotriva lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Amán a ieșit în ziua aceea, bucuros și cu inima veselă. Dar când l-a văzut pe Mardohéu la poarta regelui că nu s-a ridicat și nici nu s-a mișcat pentru el, Amán s-a umplut de mânie împotriva lui Mardohéu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Haman a ieșit în ziua aceea vesel și cu inima mulțumită. Dar, când a văzut la poarta împăratului pe Mardoheu, care nu se scula, nici nu se mișca înaintea lui, s-a umplut de mânie împotriva lui Mardoheu.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Și Haman a ieșit în ziua aceea voios și vesel cu inima; dar când a văzut Haman pe Mardoheu în poarta împăratului, că nu s‐a sculat, nici nu s‐a mișcat pentru el, s‐a umplut de mânie împotriva lui Mardoheu.

Estera 5:9 Mawu Ofanana

1 Regi 21:4

Ahab, atunci, s-a întristat Și către casă a plecat. Cuvintele ce le-a rostit Nabot, adânc, l-au răscolit, Căci el spusese: „domnul meu, Să mă ferească Dumnezeu, Să-nstrăinez această vie! Nu pot ca să ți-o dărui ție, Căci via ce o stăpânesc, De la părinți o moștenesc!” Ahab, în casă, a intrat Și s-a trântit, furios, pe pat.

1 Regi 21:6

„Pân’ la Nabot, astăzi m-am dus”– Ahab răspunse – „și i-am spus: Dă-mi via ta! De te-nvoiești, În locul ei ai să primești, Îndată, altă vie care Va fi mai bună și mai mare. Sau prețul viei – dacă verei – Poți, în argint, ca să îl iei.” Dar el a zis: „Nu voi putea, Nicicând, să-ți dărui via mea!”

Estera 2:19

În urmă, când se adunară Fetele iar – a doua oară – La poarta împăratului Sta Mardoheu. Copila lui,

Estera 3:2

Toți slujitorii cari erau La-mpărăție-ngenuncheau Și se-nchinau în fața lui, După a împăratului Poruncă, dată tuturor. Un om doar, în acel popor, Genunchii nu și-i îndoia, Căci să se-nchine, nu voia În fața lui Haman, mereu: Acela era Mardoheu.

Estera 3:5

Haman văzut-a foarte bine Cum că nu vrea să se închine În fața sa, acel Iudeu Cu numele de Mardoheu. Pe dată, el s-a mâniat

Estera 5:13

Acestea nu mă mulțumesc; În ochii mei, nu prețuiesc Nimic, atâta timp cât eu Îl voi vedea pe Mardoheu, La poarta împăratului.”

Iov 20:5

De biruință scurtă parte, Și doar de bucurii deșarte, De-o clipă, cel nelegiuit?

Iov 31:31

Dacă din toți care suntem În al meu cort, nimeni n-a spus „Unde e cel care s-a dus Fără să se fi săturat, Din carnea lui?”, de s-a-ntâmplat

Psalmi 15:4

Privește cu dispreț la cel Ce-i vrednic de disprețuit, Însă cu cinste i-a primit Pe cei care – de bună seamă – Vădesc față de Domnul, teamă. Mereu, el este de cuvânt; Dacă va face-un jurământ, Nu își ia vorba înapoi, Chiar de-i în pagubă apoi.

Psalmi 27:3

O oaste-ntreagă dacă vine Cu gând de-a mă-nfrunta pe mine, Inima mea – în orice vreme – De ea, nu are a se teme. Chiar de-mpotriva mea apoi, O să se-abată cu război, Tot plin de-ncredere sunt eu.

Daniel 3:13

Când Nebucadențar aflase Lucrul acest, se mâniase Și-n urmă-apoi, plin de urgie, A poruncit ca să îi fie Aduși în față, de îndat’, Cel ce era Șadrac chemat, Meșac, precum și-acela care Drept Abed-Nego, nume, are. Îndată, slujitorii lui, În fața împăratului, Înfățișară pe cei trei,

Matei 10:28

Nu vă speriați de cei ce vor Ucide trupul, ci de Cel Care, suflet și trup – la fel – E în măsură să le piardă Și, în gheenă, să le ardă.

Matei 2:16

Irod, de magi, s-a pomenit, S-a mâniat și-a poruncit Ca pruncii care se aflau În Betleem – care erau Băieți – de la doi ani în jos, Să fie omorâți. Hristos, Spera că va cădea atunci Ucis, odată cu-acei prunci.

Luca 6:25

Vai vouă, celor ghiftuiți – Ajunge-veți să flămânziți! Vai vouă, cari acum râdeți, Căci veți ajunge să plângeți!

Ioan 16:20

Când voi o să vă tânguiți Și când veți plânge-amar, să știți, Că lumea bucura-se-va. Nu vă-ntristați, de-așa ceva, Căci preschimbată o să fie Tristețea voastră-n bucurie.

Fapte 7:54

Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, pe inimi, s-au simțit Și-au început ca să scrâșnească Din dinți, gata să îl lovească.

Iacov 4:9

Simțiți-vă ticăloșirea Și plângeți-vă rătăcirea! Doar tânguire, să vă fie Râsul, și-a voastră bucurie Să se prefacă-n întristare.