Estera 5:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Atunci Zereș – soția lui – Și-ai săi prieteni îi vorbiră Și-n acest fel îl sfătuiră: „E bine, de Evreul moare. Ridică o spânzurătoare; S-o faci înaltă – dacă poți – Să aibă vreo cincizeci de coți, Iar mâine, du-te la-mpărat Și să îi ceri ca spânzurat Să fie Mardoheu. Apoi, Vesel vei merge înapoi, Cu împăratul, la ospăț. Acesta e al nost’ învăț.” Haman le-a ascultat vorbirea, Și i-a plăcut povățuirea Ce a primit-o. Imediat, Spânzurătoare-a ridicat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Atunci Zereș, soția lui, și toți prietenii săi i-au zis: ‒ Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți, iar în zori cere-i împăratului să-l spânzure pe Mardoheu pe ea. Apoi du-te împreună cu împăratul la ospăț și fii vesel! Sfatul i-a plăcut lui Haman și el a pregătit spânzurătoarea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Atunci Zereș, soția lui, și toți prietenii lui i-au zis: „Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți; iar mâine dimineață devreme, cere-i regelui ca Mardoheu să fie spânzurat pe ea. Apoi du-te împreună cu regele la banchet; și fii vesel!” Sfatul lor i-a plăcut lui Haman; și astfel el a pregătit spânzurătoarea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Dar Zeréș, soția lui, și cei care îl iubeau i-au zis: „Fă o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți și dimineața spune-i regelui să fie spânzurat Mardohéu de ea! Apoi mergi cu regele la ospăț cu bucurie!”. Lucrul acesta a fost bun înaintea lui Amán și a făcut o spânzurătoare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Nevastă-sa Zereș și toți prietenii lui i-au zis: „Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți și mâine dimineață cere împăratului ca Mardoheu să fie spânzurat. Apoi vei merge vesel la ospăț cu împăratul.” Părerea aceasta a plăcut lui Haman și a pus să pregătească spânzurătoarea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și i‐au zis Zereș, nevastă‐sa, și toți prietenii săi: Să se facă un lemn înalt de cincizeci de coți și mâine vorbește împăratului ca Mardoheu să fie spânzurat pe el; apoi du‐te voios cu împăratul la ospăț. Și lucrul a fost bun în ochii lui Haman; și a făcut lemnul.

Estera 5:14 Mawu Ofanana

2 Samuel 16:21

Când se întoarse înapoi, Ahitofel l-a sfătuit: „Eu cred că este potrivit, Să intri-acum, în casa-n care Se află-acele țiitoare, Pe cari, de pază le-a lăsat David, atunci când a plecat. Du-te la ele și să știi Că vei ajunge ca să fii Urât, de tatăl tău. Astfel, Va ști întregul Israel Că ești urât de al tău tată, Și se vor întări, de-ndată, Brațele celor ce-ți slujesc. Așa să faci, te sfătuiesc!”

1 Regi 21:25

Nimeni n-a fost, în Israel, Care să fi făcut la fel Precum Ahab. El s-a vândut Și foarte mult rău a făcut, Pentru că fost-a, ne-ncetat, De Izabela ațâțat. Doar ea l-a dus pe soțul său – Întotdeauna – către rău.

1 Regi 21:7

Când Izabela a aflat Lucrul acesta, a-ntrebat: „Dar oare nu ești tu acel Care domnește-n Israel? Via nu e pierdută, încă. Fii vesel! Scoală și mănâncă! Voi face tot ceea ce pot, Să capeți via lui Nabot. Am să mă duc la Izreel Și-am să vorbesc chiar eu, cu el!”

Estera 6:4

În curtea împăratului, Un om, atuncea, a intrat. „Cine-a venit?” – a întrebat Ahașveroș. Haman sosise, Să-i ceară, precum plănuise Ca pe Iudeu să îl omoare – Să-l ducă la spânzurătoare –

Psalmi 37:14

Sabia își vor trage cei Cari răi sunt – arcu-și încordează – Căci pe sărac, necontenit, Întotdeauna îl vânează Voind să-l vadă nimicit. Cei răi să-njunghie doar vor, Pe cei cari sunt neprihăniți,

Psalmi 37:32

Cel rău necontenit pândește Pe cel ce e neprihănit, Căci să-l omoare, el gândește,

Psalmi 9:15

În gropile ce le-ai făcut, Iată că neamuri au căzut. În lațu-ascuns, de Tine-ntins, Ele, picioarele, și-au prins.

Proverbe 1:18

Curse în care ei se prind; Iar lațul întins tuturor, Întins e chiar sângelui lor Și sufletelor lor pribege.

Proverbe 4:16

Umblând pe-ntunecate căi, Nu dorm, iar somnul le-a pierit Dacă vreun rău n-au făptuit. Ei umblă-ntr-una după pradă, Făcând pe cineva să cadă.

Romani 1:32

Cu toate că ei știu prea bine Că plata ce li se cuvine – Cum hotărât-a Dumnezeu – E moartea, totuși, tot mereu, Astfel de lucruri, săvârșesc. Ba mai mult: buni, ei îi găsesc – Vădindu-se pe al lor plac – Pe toți acei care le fac.”

Romani 3:15

Grabnic, picioarele-și vor pune, Să verse sânge. Negreșit,

Revelația 11:10

Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Cuprinși vor fi, de bucurie, Și-apoi, cu mare veselie, Daruri, își vor trimite ei, Căci au murit proroci-acei Care, mereu, i-au chinuit, În vremea-n care au trăit.