Estera 4:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Dacă acuma ai să taci, Să nu gândești că rău ne faci, Căci izbăvirea noastră vine De-altundeva, chiar fără tine! Dar tu, casa tatălui tău, Nu veți putea, de acest rău, În nici un fel, să vă feriți, Ci toți aveți ca să periți. Și spune-mi oare, cine știe, De n-ai ajuns la-mpărăție, Tocmai pentru această vreme? Deci, nu ai pentru ce te teme!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Căci, dacă vei păstra tăcerea în perioada aceasta, ajutorul și eliberarea vor veni din alt loc pentru iudei, iar tu și familia tatălui tău veți pieri. Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Dacă vei tăcea acum, consolarea și salvarea iudeilor va veni din altă parte; dar tu și familia tatălui tău veți muri! Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns în conducerea regatului?”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Căci dacă vei tăcea în acest timp, ajutorul și eliberarea pentru iudei vor veni din alt loc acum, iar tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă nu ai devenit regină pentru un astfel de timp?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul și izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei, și tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ căci dacă tu vei tăcea de tot la vremea aceasta, va veni de aiurea ușurare și izbăvire iudeilor, iar tu și casa tatălui tău veți fi pierduți. Și cine știe dacă n‐ai venit la împărăție tocmai pentru o vreme ca aceasta?

Estera 4:14 Mawu Ofanana

Geneza 22:14

Iar locul, nume-a căpătat „Domnul, de grijă, a purtat”. Până în zilele acestea, Acelui loc îi merse vestea, Iar muntele făcu, din nume, Și peste veacuri, un renume. Când despre munte se vorbește, Se spune „Domnul se-ngrijește”. Sub acest nume-i cunoscut, Fiind de către toți știut.

2 Regi 13:5

De-aceea, un izbăvitor A adus El, pentru popor. Israeliții au scăpat De Sirieni și-apoi au stat În corturi iar, ca la-nceput,

2 Regi 19:3

Când l-au găsit, au cuvântat: „Venim să-ți înmânăm solia De la-mpăratul Ezechia. Ascultă dar, ceea ce-a zis, Atuncea când el ne-a trimis: „Aceasta e o zi amară: E de necaz și de ocară. Zi de pedeapsă se arată Și gata e să se abată Peste-al Iudeilor popor. Din pântecele mamelor, Copiii stau să se ivească, Dar nu-i putere să se nască.

Esdra 9:9

Chiar dacă suntem înrobiți, Totuși nu suntem părăsiți De Dumnezeu, căci El – spre noi – Făcut-a să se-ndrepte-apoi, Bunăvoința celor cari Se află-n Persia mai mari. Astfel, noi – sprijin – am primit, Încât din nou, am construit Casa lui Dumnezeu, pe care El – în Ierusalim – o are. Acuma, noi avem un rost Și-avem, în Iuda, adăpost.

Neemia 6:11

Eu am răspuns: „Dar dragul meu, Cum pot fugi, la Templu, eu? Crezi că un om, asemeni mie, Poate – la Templu – ca să vie, Să intre să se-adăpostească Și-apoi – în urmă – să trăiască? În Templu, n-am să intru eu!”

Estera 2:15

La împlinirea timpului, Estera fu și ea luată – Abihail îi era tată, Iar unchi, Iudeul ce-o-nfiase Pe când, de suflet, o luase, Cari Mardoheu a fost numit. Nimic, Estera n-a voit Să ia, în plus. Ea a luat Numai atât cât i-a fost dat De famenul Hagai. Astfel, Căpătă trecere la el – Precum și-n fața tuturor – Prin felul ei cuceritor.

Estera 2:17

El, pe Estera, a iubit-o Și mult mai mult a prețuit-o Decât fusese fiecare Din fetele acelea care Erau în casa-mpărătească. Ea a putut să dobândească Trecere mare-n ochii lui. Din mâna împăratului, Primi cununa-mpărătească Și a ajuns s-o-nlocuiască, Astfel, pe Vasti. A urmat

Estera 2:7

O fată-n grijă, el avea: Hadasa, fiica-i se numea – Estera-nseamnă tălmăcit. Părinții fetei au murit Și astfel, singură, rămase. Aflând, Iudeul o luase De suflet și o îngrijea, Căci tatăl ei, unchi, îi era. Fata era bine făcută Și la vedere-a fost plăcută.

Estera 4:13

„Să nu-ți închipui tu, cumva, Că numai tu te vei salva, Dintre Iudei, căci locuiești La curte și păzită ești!

Estera 4:15

Estera a trimis să-i spună:

Iov 9:18

Să nu răsuflu o clipită Și-amărăciune să înghită Sufletul meu, pe săturate.

Qohelet 3:7

Ruptul are un timp și el. Cusutul are vremea lui. Prinse de mersul timpului, Tăcerea și vorbirea sânt.

Isaia 49:23

De la-mpărați, vei căpăta Hrană și te vor alăpta Împărătese. Toți – la tine – Veni-vor ca să se închine Și au să-ți lingă fiecare, Țărâna strânsă pe picioare, Ca tu să știi cum că, mereu, Adevăratul Domn, sunt Eu, Iar cei ce n-au nădejdea-n Mine Au să rămână de rușine.”

Isaia 54:17

Orișice armă făurită În contra ta, va fi zdrobită, Pentru că ea, putere, n-are. De-asemeni, orice limbă care Va fi-mpotriva ta-ndreptată Când se va face judecată, Are să fie osândită, Fiind de-ndată pedepsită. Aceasta-i moștenirea dată Robilor Domnului și iată, Aceasta-i mântuirea Mea, De care, parte, vor avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 30:11

Eu sunt cu tine, ne-ncetat. Iată că Eu te însoțesc Mereu, ca să te izbăvesc! Popoarele ce te-au robit – La care fost-ai risipit – Iată că am să le zdrobesc. Pe tine nu te nimicesc, Ci cu dreptate, ne-ncetat, De Mine fi-vei judecat, Căci nu pot – nu e-ngăduit – Ca să te las nepedepsit.”

Ieremia 46:28

„Tu Iacove, tu rob al Meu Să nu te temi, pentru că Eu, Cu tine sunt – necontenit. În locul-n cari te-am risipit, Pe orice neam îl nimicesc. Pe tine doar, te izbăvesc. Nu vei ajunge nimicit, Dar nici nu scapi nepedepsit. Am să-ți trimit pedeapsa Mea, Dar cu dreptate va fi ea, Pentru că nu e-ngăduit Ca să te las nepedepsit.”

Levitic 26:42

Atunci, Îmi voi fi amintit De legământul Meu, pe care Eu l-am făcut, cu fiecare Dintre părinții ăstui neam – Cu Iacov, cu Isac și-Avram. Și tot atunci, de a lor țară, Îmi voi aduce-aminte iară.

Matei 16:18

Îți spun: tu, Petru, ești numit” – „Piatră” înseamnă, tălmăcit. „Pe piatra ta, va fi zidită A Mea Biserică. Zdrobită, Acuma sau în viitor, De locuința morților, Ea nu va fi! N-o va înfrânge, Pentru că ea, moartea va-nvinge!

Matei 24:22

Însă, acele zile, toate, De Tatăl Meu, au fost scurtate. Căci dacă nu le-ar fi scurtat, Nimeni nu ar mai fi scăpat. Să fim dar, bine înțeleși: Din pricina celor aleși, Au fost scurtate. De cumva,

Deuteronom 32:36

Domnul va face judecată, Cu-al Său popor, curând; dar iată Că, milă, Domnul va avea, De robii Săi, când va vedea Cum că puterea le-a sleit, Când nici rob nu va fi găsit, Dar nici slobod, al Său popor.

Judecători 15:6

Când au văzut cele-ntâmplate, Toți Filisteni-au întrebat: „Dar cine-i cel ce-a cutezat Să facă lucru-acesta, oare? Li s-a răspuns: „Samson, cel care E ginerele omului Din Timna, iar greșeala lui E că a mers și a luat-o Pe soața lui Samson și-a dat-o Unui tovarăș, de nevastă. De-aceea, iată ce năpastă, Asupra noastră, a venit.” Când Filisteni-au auzit Aceste grozăvii, s-au dus Cu toți-apoi și, foc, i-au pus, Îndată, acelei femei Și-asemenea tatălui ei.

1 Samuel 12:22

Dar fiți încredințați – vă zic – Căci Dumnezeu Își ocrotește Poporul și nu-l părăsește, Din pricina Numelui Lui Cel mare. Voia Domnului E de-a vă ridica pe voi, Ca să Îi fiți popor apoi.

1 Samuel 17:29

David, atuncea, a vorbit: „Ce vină am? Cu ce-am greșit? Nu pot și eu ca să vorbesc Cu cei pe care-i întâlnesc?”