Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Estera 3:15 - Biblia în versuri 2014

15 Alergătorii au pornit Și peste tot ei au vestit Porunca, după rânduială. Ea s-a vestit și-n capitală – La Susa – de s-a îngrozit Cetatea, când a auzit Ce hotărâre s-a luat. În acest timp, netulburat, Ahașveroș stătea și bea Și cu Haman își petrecea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Curierii au plecat în mare grabă, așa cum poruncise împăratul. Decretul a fost dat și în citadela Susei. În timp ce împăratul și Haman s-au așezat să bea, cei din cetatea Susa au rămas înmărmuriți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Curierii au plecat rapid, conform poruncii regelui. Decretul a fost adus și în fortăreața Susei. În timp ce regele și Haman s-au dus să bea, oamenii (iudei) din orașul Susa au fost foarte șocați (de conținutul decretului).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Alergătorii au ieșit în grabă, după cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreața Súsa: regele și Amán stăteau și beau, dar cetatea Súsa era agitată.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Alergătorii au plecat în grabă mare, după porunca împăratului. Porunca a fost vestită și în capitala Susa. Și, pe când împăratul și Haman stăteau și beau, cetatea Susa era îngrozită.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Alergătorii au ieșit grăbiți de porunca împăratului și hotărârea a fost dată în capitala Susa. Și împăratul și Haman au șezut să bea, dar cetatea Susa era încremenită.

Onani mutuwo Koperani




Estera 3:15
14 Mawu Ofanana  

La masă-au stat apoi. Când, iată, Văzură că venea o ceată, Din Galaad. Ismaeliți Erau cei întovărășiți În ceată. Cămilele lor, Cu smirnă, leac alinător, Tămâie, erau încărcate – Către Egipt fiind mânate.


Iar Roboam – când a văzut – Îndată, altele-a făcut; Dar ele-au fost – de bună seamă – Făcute numai din aramă. Toate au fost încredințate În grija cetelor aflate În slujba împăratului, Pentru păzirea casei lui. Cete de-alergători erau


Gloata a petrecut din plin. A șaptea zi, vesel de vin, Ahașveroș a ordonat Să-i vină famenii de-ndat’. Șapte la număr, ei erau Și iată ce nume purtau: Întâi Mehuman și Bizta; Apoi Harbona, zis Bigta; Urmau Abagta și Zetar Și-n urmă Carcas. Așadar,


„Du-te și pe Iudei i-adună – Pe cei ce-n Susa sunt veniți – Și pentru mine să postiți Trei zile – fără să mâncați, Fără să beți – și așteptați! Și eu, cu slujnicele mele, Postesc în zilele acele. Apoi voi merge la-mpărat, În ciuda legii ce s-a dat. Iar dacă trebuie să mor, Pieri-voi pentru-al meu popor!”


Când Mardoheu, plin de sfială, Ieși din curțile domnești, Cu mândre haine-mpărătești Era gătit, de împărat. Haină albastră a purtat Și-o mantie de in subțire, În care-au fost țesute fire De purpură. Pe cap purtase Cununa ce o căpătase Spre cinstea sa, de la-mpărat, Făcută din aur curat. În Susa fost-a bucurie În acea zi și veselie.


Taci, înaintea Domnului, Și să îți pui nădejdea-n El. Pe-acela care-n calea lui A izbutit, în nici un fel Să nu te mânii. Ai văzut Că planul rău se împlinește, Așa precum și l-a făcut.


Căci ei aleargă-n graba mare Să facă rău. Ceata se strânge Avidă ca să verse sânge.


Atunci când cei buni se-nmulțesc, Popoarele se veselesc; Dar când cel rău e-nscăunat, Poporul geme, ne-ncetat.


Celor ce sunt încoronați, Nu li se cade vin să bea; Nici voievodul să nu vrea, Mereu, doar băutură tare,


Umblând pe-ntunecate căi, Nu dorm, iar somnul le-a pierit Dacă vreun rău n-au făptuit. Ei umblă-ntr-una după pradă, Făcând pe cineva să cadă.


În ziua celui așezat Asupră-ne, ca împărat, Se-mbolnăvesc aceia cari Sunt peste noi puși, drept mai mari, Din pricină că nu se dau În lături și că mult vin beau. Mâna, al nostru împărat, Cu batjocoritori, a dat.


Vinul, cu largi pahare-l beau; Cu untdelemn, pe trup, se dau, Iar de al lui Iosif prăpăd Nu se-ntristează și nu-l văd!


Când voi o să vă tânguiți Și când veți plânge-amar, să știți, Că lumea bucura-se-va. Nu vă-ntristați, de-așa ceva, Căci preschimbată o să fie Tristețea voastră-n bucurie.


Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Cuprinși vor fi, de bucurie, Și-apoi, cu mare veselie, Daruri, își vor trimite ei, Căci au murit proroci-acei Care, mereu, i-au chinuit, În vremea-n care au trăit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa