Estera 2:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ O fată-n grijă, el avea: Hadasa, fiica-i se numea – Estera-nseamnă tălmăcit. Părinții fetei au murit Și astfel, singură, rămase. Aflând, Iudeul o luase De suflet și o îngrijea, Căci tatăl ei, unchi, îi era. Fata era bine făcută Și la vedere-a fost plăcută.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ El îngrijea de Hadasa, adică Estera, fata unchiului său, căci ea nu avea nici tată, nici mamă. Tânăra era frumoasă la chip și plăcută la înfățișare. După moartea tatălui și a mamei acesteia, Mardoheu o înfiase.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Mardoheu o avea în îngrija lui pe Hadasa – adică pe Estera – care era fiica unchiului lui. Ea nu mai avea nici tată, nici mamă. Tânăra era frumoasă (fizionomic) și agreabilă. După moartea tatălui și a mamei ei, Mardoheu o înfiase.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ El o creștea pe Hadása, adică Estéra, fiica unchiului său; căci ea nu avea nici tată, nici mamă. Fata era frumoasă la statură și plăcută la vedere, iar după moartea tatălui și a mamei sale, Mardohéu o luase ca pe o fiică.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ El creștea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său, căci ea n-avea nici tată, nici mamă. Fata era frumoasă la statură și plăcută la vedere. După moartea tatălui și a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și el creștea pe Hadasa (adică Estera), fiica unchiului său, căci ea n‐avea nici tată, nici mamă, și fata era frumoasă la chip și plăcută la vedere. Și Mardoheu, după moartea tatălui său și mamei sale, a înfiat‐o.

Estera 2:7 Mawu Ofanana

Geneza 48:5

‘Nainte ca-n Egipt să fim, Manase și cu Efraim, Ți s-au născut. Vor fi ai mei – Ca Ruben, Simeon – și ei.

Estera 1:11

Ahașveroș a poruncit Să îi aducă negreșit Pe Vasti-n fața lui, de-ndată, Având să fie-ncununată Cu-a ei coroană-mpărătească Să poată, astfel, s-o privească Poporul și mai marii lui Din casa împăratului, Fiind foarte frumoasă ea.

Estera 2:15

La împlinirea timpului, Estera fu și ea luată – Abihail îi era tată, Iar unchi, Iudeul ce-o-nfiase Pe când, de suflet, o luase, Cari Mardoheu a fost numit. Nimic, Estera n-a voit Să ia, în plus. Ea a luat Numai atât cât i-a fost dat De famenul Hagai. Astfel, Căpătă trecere la el – Precum și-n fața tuturor – Prin felul ei cuceritor.

Estera 2:20

Estera, încă nu își spuse Locul în care se născuse, Poporul din care ieșise, Căci el nu îi îngăduise. Ea a urmat, cu scumpătate, Poruncile ce i-au fost date, Precum făcuse-n timpul cel În care se afla la el.

Estera 8:1

În acea zi, a fost luată A lui Haman casă, și dată Esterei, chiar de împărat. Apoi, la el a fost chemat Unchiul Esterei, Mardoheu. Știa cine-i acest Iudeu, Ce legătură îi unise, Pentru că-mpărăteasa-i zise Că îi e rudă-apropiată.

Iov 31:17

Ce sunt orfani – mi-aș fi mâncat Pâinea, iar lor nu le-aș fi dat – Când ei pe mine m-au avut

Iov 31:18

Drept tată, căci eu i-am crescut De tineri și le-am ajutat Pe văduve – de-am observat

2 Corinteni 6:18

Vă voi fi Tată” – Domnul zice – „Iar voi Îmi sunteți fii și fiice.”

Efeseni 6:4

Și voi părinți, să încercați Ca nu cumva să-ntărâtați, Copiii voștri, la mânie, Căci trebuie crescuți să fie, Doar în mustrarea Domnului, Și în învățătura Lui.

1 Ioan 3:1

„Acum, și voi ați observat, Ce dragoste ne-a arătat Tatăl, când ne-a îngăduit, Copii ai Săi, de ne-am numit. Și chiar suntem copiii Lui. Suntem copiii Domnului, Chiar dacă lumea nu ne șie. Cum ar putea, altfel, să fie? Că nici pe El – cum am văzut Noi toți – ea nu L-a cunoscut.