Estera 2:23 - Biblia în versuri 201423 Iar faptul fiind cercetat Și-apoi în urmă dovedit, Cei doi, pedeapsa și-au primit: Au fost, la moarte, condamnați, Sfârșind prin a fi spânzurați. Lucrul acesta a fost scris – Precum Ahașveroș a zis – În cartea Cronicilor lui, În fața împăratului. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească23 S-a cercetat cu privire la conspirație și s-a descoperit că totul era adevărat. Cei doi au fost spânzurați, iar întâmplarea s-a înscris în „Cartea cronicilor“, în prezența împăratului. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201823 S-au făcut cercetări în legătură cu această intenție; și s-a descoperit că totul era adevărat. Cei doi (eunuci) au fost spânzurați. Această întâmplare a fost consemnată în cronici, în prezența regelui. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202023 S-a cercetat faptul și s-a aflat [întocmai]. Amândoi au fost spânzurați de un copac, iar [lucrul acesta] a fost scris în Cartea Cronicilor, în fața regelui. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu23 Faptul fiind cercetat și găsit întocmai, cei doi fameni au fost spânzurați de un lemn. Și lucrul acesta a fost scris în Cartea Cronicilor în fața împăratului. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193123 Și luându‐se în cercetare lucrul, s‐a aflat întocmai și amândoi au fost spânzurați pe un lemn: și s‐a scris în Cartea Cronicilor înaintea împăratului. Onani mutuwo |
Atunci Zereș – soția lui – Și-ai săi prieteni îi vorbiră Și-n acest fel îl sfătuiră: „E bine, de Evreul moare. Ridică o spânzurătoare; S-o faci înaltă – dacă poți – Să aibă vreo cincizeci de coți, Iar mâine, du-te la-mpărat Și să îi ceri ca spânzurat Să fie Mardoheu. Apoi, Vesel vei merge înapoi, Cu împăratul, la ospăț. Acesta e al nost’ învăț.” Haman le-a ascultat vorbirea, Și i-a plăcut povățuirea Ce a primit-o. Imediat, Spânzurătoare-a ridicat.
Atunci, cei care-au arătat Teamă de Domnul, au venit Și între ei au povestit, Căci deseori se adunau Și unul altuia-și vorbeau. Domnul, la ale lor cuvinte, Îndată a luat aminte Și-a poruncit ca să se scrie O carte care-apoi să fie Un semn de amintire pus Și-n fața Domnului adus, Pentru toți oamenii din lume Care se tem de al Lui Nume.
Apoi, când totul s-a sfârșit, Pe cel care a-mpărățit În Ai, Iosua l-a luat Și pe un lemn, l-a spânzurat. Acolo, trupul i-a zăcut, Până când seară s-a făcut – Căci soarele a asfințit Când Iosua a poruncit Ca, de pe lemn, să fie dat Trupul și-n urmă, aruncat În fața porții așezate Chiar la intrarea în cetate; Peste-al său trup, pietre-au luat Și-ntr-un morman le-au așezat Cari, până astăzi – negreșit – Mai poate-a fi încă, zărit.