Estera 2:17 - Biblia în versuri 201417 El, pe Estera, a iubit-o Și mult mai mult a prețuit-o Decât fusese fiecare Din fetele acelea care Erau în casa-mpărătească. Ea a putut să dobândească Trecere mare-n ochii lui. Din mâna împăratului, Primi cununa-mpărătească Și a ajuns s-o-nlocuiască, Astfel, pe Vasti. A urmat Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească17 Împăratul a iubit-o pe Estera mai mult decât pe oricare dintre femeile care i-au fost aduse înainte, și ea a avut parte de bunăvoința și dragostea lui mai mult decât toate fecioarele. El i-a așezat coroana împărătească pe cap și a numit-o împărăteasă în locul lui Vaști. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201817 Regele a iubit-o pe Estera mai mult decât pe oricare dintre femeile care i-au fost aduse în fața lui. El s-a comportat cu ea având mai multă bunăvoință decât în cazul oricărei alte fecioare. I-a pus coroana regală pe cap și a făcut-o regină în locul reginei Vaști. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202017 Regele a iubit-o pe Estéra mai mult decât pe toate femeile și ea a aflat har și îndurare în ochii lui mai mult decât toate fecioarele. El a pus coroana regală pe capul ei și a fost regină în locul lui Vásti. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu17 Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei și ea a căpătat trecere și iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete. I-a pus cununa împărătească pe cap și a făcut-o împărăteasă în locul lui Vasti. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193117 Și împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate femeile, și ea a aflat har și îndurare înaintea lui mai mult decât toate fecioarele; și el i‐a pus cununa împărătească pe cap și a făcut‐o împărăteasă în locul Vastei. Onani mutuwo |
Dacă acuma ai să taci, Să nu gândești că rău ne faci, Căci izbăvirea noastră vine De-altundeva, chiar fără tine! Dar tu, casa tatălui tău, Nu veți putea, de acest rău, În nici un fel, să vă feriți, Ci toți aveți ca să periți. Și spune-mi oare, cine știe, De n-ai ajuns la-mpărăție, Tocmai pentru această vreme? Deci, nu ai pentru ce te teme!”
Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.