Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Estera 2:17 - Biblia în versuri 2014

17 El, pe Estera, a iubit-o Și mult mai mult a prețuit-o Decât fusese fiecare Din fetele acelea care Erau în casa-mpărătească. Ea a putut să dobândească Trecere mare-n ochii lui. Din mâna împăratului, Primi cununa-mpărătească Și a ajuns s-o-nlocuiască, Astfel, pe Vasti. A urmat

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Împăratul a iubit-o pe Estera mai mult decât pe oricare dintre femeile care i-au fost aduse înainte, și ea a avut parte de bunăvoința și dragostea lui mai mult decât toate fecioarele. El i-a așezat coroana împărătească pe cap și a numit-o împărăteasă în locul lui Vaști.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Regele a iubit-o pe Estera mai mult decât pe oricare dintre femeile care i-au fost aduse în fața lui. El s-a comportat cu ea având mai multă bunăvoință decât în cazul oricărei alte fecioare. I-a pus coroana regală pe cap și a făcut-o regină în locul reginei Vaști.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Regele a iubit-o pe Estéra mai mult decât pe toate femeile și ea a aflat har și îndurare în ochii lui mai mult decât toate fecioarele. El a pus coroana regală pe capul ei și a fost regină în locul lui Vásti.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei și ea a căpătat trecere și iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete. I-a pus cununa împărătească pe cap și a făcut-o împărăteasă în locul lui Vasti.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate femeile, și ea a aflat har și îndurare înaintea lui mai mult decât toate fecioarele; și el i‐a pus cununa împărătească pe cap și a făcut‐o împărăteasă în locul Vastei.

Onani mutuwo Koperani




Estera 2:17
10 Mawu Ofanana  

Ahașveroș a poruncit Să îi aducă negreșit Pe Vasti-n fața lui, de-ndată, Având să fie-ncununată Cu-a ei coroană-mpărătească Să poată, astfel, s-o privească Poporul și mai marii lui Din casa împăratului, Fiind foarte frumoasă ea.


Estera, deci, a fost luată, Dusă apoi și-nfățișată În casa împăratului. Era-n scurgerea timpului, Luna a zecea – tălmăcit, Tebet, acesta s-a numit. Ahașveroș era-mpărat, De șapte ani înscăunat.


Dacă acuma ai să taci, Să nu gândești că rău ne faci, Căci izbăvirea noastră vine De-altundeva, chiar fără tine! Dar tu, casa tatălui tău, Nu veți putea, de acest rău, În nici un fel, să vă feriți, Ci toți aveți ca să periți. Și spune-mi oare, cine știe, De n-ai ajuns la-mpărăție, Tocmai pentru această vreme? Deci, nu ai pentru ce te teme!”


Să îi dai haina ta domnească Și al tău cal, să-l călărească. Mai trebuie, pe capul lui, Coroana ta doar, s-o mai pui.


E inima-mpăratului Un râu, în mâna Domnului, Pe care El îl va lăsa Să curgă, după voia Sa.


Și toți copacii câmpului Vor ști că Eu sunt Domnul, care Am pogorât copacul mare Care fusese înălțat Și îl ridic pe cel uscat. Copacul verde, negreșit, De Mine fost-a ofilit. Pe cel uscat am să-l trezesc, Căci iarăși am să-l înverzesc, Pentru că Domnul a vorbit, Iar ce a spus va fi-mplinit.”


Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa