15 La împlinirea timpului, Estera fu și ea luată – Abihail îi era tată, Iar unchi, Iudeul ce-o-nfiase Pe când, de suflet, o luase, Cari Mardoheu a fost numit. Nimic, Estera n-a voit Să ia, în plus. Ea a luat Numai atât cât i-a fost dat De famenul Hagai. Astfel, Căpătă trecere la el – Precum și-n fața tuturor – Prin felul ei cuceritor.
15 Când a venit rândul Esterei, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu – cel care o înfiase – deci când i-a venit rândul să intre la împărat, ea nu a căutat să ia nimic altceva, în afară de ceea ce o sfătuise Hegai, eunucul împăratului, supraveghetorul femeilor. Ea a găsit bunăvoință înaintea tuturor celor ce au văzut-o.
15 A venit rândul Esterei – fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu care o înfiase. Atunci când a intrat la rege, ea nu a vrut să ia ceva din zona unde stăteau femeile, cu excepția acelor lucruri despre care îi vorbise Hegai – eunucul regelui care era responsabil cu paza femeilor de la palat. Estera fusese bine văzută de toți supraveghetorii ei.
15 Când a venit rândul Estérei, fiica lui Abiháil, unchiul lui Mardohéu, care o luase ca fiică, să intre la rege, nu a cerut nimic decât ceea ce i-a spus Hegái, eunucul regelui și păzitorul femeilor. Și Estéra a aflat har în ochii tuturor celor care o vedeau.
15 Când i-a venit rândul să se ducă la împărat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n-a cerut decât ce a fost rânduit de Hegai, famenul împăratului și păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.
15 Și când a venit rândul Esterei, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, să intre la împărat, ea n‐a cerut nimic decât ce rânduise Hegai, famen al împăratului, păzitorul femeilor. Și Estera afla har în ochii tuturor care o vedeau.
Seara, intra la împărat Și-n zori – de cum s-a luminat – Se întorcea în casa ei, Dar nu la cea pentru femei, În care fost-a prima dată. Acum, fata era mutată În alta, unde, veghetor, Peste-al femeilor popor, Era Șașgaz – famenul care Se îngrijea de țiitoare. Din casa ‘ceea, la-mpărat, Femei, nicicând, n-au mai intrat, Decât dacă le-a chemat el, Pe nume. Deci, în acest fel, Femeile nu mai puteau Să meargă, după cum voiau, În casa împăratului.
Estera, deci, a fost luată, Dusă apoi și-nfățișată În casa împăratului. Era-n scurgerea timpului, Luna a zecea – tălmăcit, Tebet, acesta s-a numit. Ahașveroș era-mpărat, De șapte ani înscăunat.
Trebuie pus, ne-ntârziat, În marea noastră-mpărăție, Mulți dregători care să fie Însărcinați ca să se ducă, Fete fecioare, să aducă, În capitala Susa. Ei, În casele pentru femei, Să le adune. Așezate Acolo, fi-vor privegheate De famenu-mpăratului – Hagai – ce-i păzitorul lui, Peste femei. El va avea Grijă ca tuturor să dea, Tot ce va fi de trebuit, Să aibă pentru-al lor gătit.
În acea zi, a fost luată A lui Haman casă, și dată Esterei, chiar de împărat. Apoi, la el a fost chemat Unchiul Esterei, Mardoheu. Știa cine-i acest Iudeu, Ce legătură îi unise, Pentru că-mpărăteasa-i zise Că îi e rudă-apropiată.
Estera și cu Mardoheu Au scris, poporului Iudeu – Din nou – cu stăruință mare, Spre-a întări prima scrisoare Ce la Purim s-a referit – Cum trebuie sărbătorit.
Dar numai una dintre ele – Plăcută a inimii mele – E porumbița mea iubită, Curată și neprihănită. Ea este singura pe care, Drept fiică, mama sa o are, Iar la măicuța ei în casă, Iubita mea-i cea mai aleasă. Fetele-atunci când o zăresc, Drept fericită o numesc. Împărătesele – și ele, Cu țiitoarele acele – O laudă, când le-ntâlnește.”
Eu sunt un zid, iar sânii mei, Ca niște turnuri îmi sunt ei. De ochii lui am fost privită Și-am fost apoi, asemuită Cu una care, negreșit, Pace, în urmă, a găsit.”
Neîncetat, în locu-acel Și, din necaz, l-a izbăvit. Ba, chiar mai mult: i-a dăruit Înțelepciune, de-a putut Ajunge-a fi bine văzut, În fața Faraonului; Iar astfel, peste casa lui Și peste-a Egiptenilor Împărăție, dregător, Ajunse a fi așezat.