Estera 2:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Seara, intra la împărat Și-n zori – de cum s-a luminat – Se întorcea în casa ei, Dar nu la cea pentru femei, În care fost-a prima dată. Acum, fata era mutată În alta, unde, veghetor, Peste-al femeilor popor, Era Șașgaz – famenul care Se îngrijea de țiitoare. Din casa ‘ceea, la-mpărat, Femei, nicicând, n-au mai intrat, Decât dacă le-a chemat el, Pe nume. Deci, în acest fel, Femeile nu mai puteau Să meargă, după cum voiau, În casa împăratului.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Seara intra la împărat, iar dimineața se întorcea în al doilea harem, cel de care răspundea Șaașgaz, eunucul împăratului, supraveghetorul țiitoarelor, și nu se mai întorcea la împărat, decât dacă împăratul o plăcuse și era chemată pe nume.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Seara, ea intra la rege; iar dimineața se întorcea în al doilea grup de femei de care răspundea Șaașgaz – eunucul regelui responsabil cu paza concubinelor – și nu se mai întorcea la rege decât dacă el o agrease și dacă era chemată pe nume.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Se ducea seara și a doua zi dimineața se întorcea în casa a doua a femeilor în [grija] lui Șaașgáz, eunucul regelui și păzitorul concubinelor. Nu mai intra la rege decât dacă regele avea plăcere de ea și era chemată pe nume.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Se ducea seara, și a doua zi dimineața trecea în a doua casă a femeilor, sub privegherea lui Șaașgaz, famenul împăratului și păzitorul țiitoarelor împăratului. Nu se mai întorcea la împărat, decât când ar fi dorit împăratul și ar fi chemat-o pe nume.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Seara intra și dimineața se întorcea în a doua casă a femeilor, sub paza lui Șaașgaz, famen al împăratului, păzitor al țiitoarelor: și nu mai intra la împărat decât dacă avea plăcere împăratul de ea și o chema pe nume.

Estera 2:14 Mawu Ofanana

Geneza 34:19

Precum le-au spus, au și făcut. Tânărul nu a pregetat, Și împrejur s-a și tăiat, Căci el, pe fată, o iubea. Cel mai iubit fiu se găsea Sihem, în casa lui Hamor.

Estera 2:13

Abia apoi, urma să poată Să intre la-mpărat o fată. Și când treceau din casa lor – Din casele femeilor – În cea a împăratului, Pe baza hotărârii lui, Fata putea lua cu ea Tot ceea ce dorea să ia.

Estera 2:15

La împlinirea timpului, Estera fu și ea luată – Abihail îi era tată, Iar unchi, Iudeul ce-o-nfiase Pe când, de suflet, o luase, Cari Mardoheu a fost numit. Nimic, Estera n-a voit Să ia, în plus. Ea a luat Numai atât cât i-a fost dat De famenul Hagai. Astfel, Căpătă trecere la el – Precum și-n fața tuturor – Prin felul ei cuceritor.

Estera 4:11

Nu pot să intru la-mpărat, Dacă la el, nu m-a chemat. O lege e, ce pedepsește Pe-acela care îndrăznește – Fie femeie sau bărbat – Ca să pătrundă, nechemat, În curtea împăratului, Din interiorul casei lui. Dacă cumva s-a întâmplat Și cineva tot a intrat Fără să fi avut chemare, Sorți de-a scăpa cu viață, n-are. El va fi omorât de-ndat’. Numai așa va fi scăpat, Dacă-mpăratul, semn, îi face Pentru a fi lăsat în pace, Cu-al său toiag de aur care Va fi-ndreptat spre-acela care, La el, să vină, a-ndrăznit – Așa doar, fi-va izbăvit. Iar eu, la el, n-am fost chemată. Treizeci de zile-s de când, iată Că pe-mpărat nu l-am văzut. Deci, nu știu ce e de făcut.”

Isaia 43:1

Iacov, acuma, ia aminte, La ale Domnului cuvinte! Și tu Israele, la fel, Să iei aminte la Acel Care pe tine te-a-ntocmit! Ascultă dar, ce-a glăsuit: „Aminte ia, căci Eu îți zic Să nu ai teamă de nimic, Pentru că Eu te izbăvesc! Te chem pe nume, când vorbesc, Fiindcă te vădești al Meu.”

Isaia 45:4

Numai din dragostea Mea mare, Față de Iacov – de cel care Îmi este rob – și pentru cel Care se cheamă Israel Și Mi-e ales, te-am căutat. Apoi, pe nume te-am chemat Și cu bunăvoință. Eu, Din ceruri, ți-am vorbit mereu, ‘Nainte de a fi putut Tu, ca să Mă fi cunoscut.

Deuteronom 21:14

Dacă, cumva, nu îți va place Femeia, să o lași în pace, Să plece unde o să vrea; Dar pe argint, nu vei putea Ca să o vinzi și nici nu poți, Drept roabă ca să o socoți – Și-astfel, de ea, să te slujești – Căci n-ai voie s-o înjosești.