14 Lângă-mpărat ședea Carșena, Șetar, Admata și Marsena, Tarsis, Meres și Memucan. Cei șapte erau pe prim plan – Ca domnitori ai Persiei Și-asemenea ai Mediei – Văzând fața-mpăratului. Deci, în împărăția lui, Ei, între toți, primii erau, Căci cel dintâi loc îl aveau.
14 În apropierea lui se aflau Carșena, Șetar, Admata, Tarșiș, Meres, Marsena și Memucan, cei șapte demnitari ai Persiei și ai Mediei, care aveau acces la împărat și dețineau funcțiile principale în împărăție.
14 În apropierea regelui erau Carșena, Șetar, Admata, Tarșiș, Meres, Marsena și Memucan – cei șapte administratori ai Persiei și ai Mediei care vedeau (mereu) fața regelui și care aveau primul loc în regat.
14 Avea lângă el pe Carșena, pe Șetar, pe Admata, pe Tarsis, pe Meres, pe Marsena, pe Memucan, șapte domnitori ai Persiei și Mediei, care vedeau fața împăratului și care aveau locul întâi în împărăție.
14 și lângă el erau: Carșena, Șetar, Admata, Tarsis, Meres, Marsena, Memucan, cei șapte mai mari ai Persiei și ai Mediei, care vedeau fața împăratului și ședeau cei dintâi în împărăție):
Printre cei care i-a luat El, din cetate, s-au aflat Atunci, și-un mare dregător Care era conducător Al oamenilor de război; Cinci sfetnici s-au aflat apoi, Și-un logofăt de seamă, care, Peste oștiri a fost mai mare. El era cel însărcinat, În acel timp, de împărat, Cu-nscrierea poporului În oastea împăratului. De-asemenea, au fost luați Șaizeci de oameni, cari, aflați Erau atuncea, în cetate.
Tu ești trimis, de împărat Și de-ai săi sfetnici – totodat’ – Care, în număr, șapte sânt Și au rostit acest cuvânt. În Iuda, la Ierusalim, Tu ai să mergi, căci noi dorim Să cercetezi țara de-ndată, După cum cere Legea dată De Dumnezeu. Noi știm prea bine, Că Legea e în mâini la tine.
„Ce trebuie” – a întrebat Ahașveroș, în al său sfat – „Împărătesei Vasti, oare, Să i se facă, drept urmare A faptului că n-a-mplinit Ceea ce i s-a poruncit Prin famenii cari i-am trimis?”
Printre cei care i-a luat El, din cetate, s-au aflat, Atunci, și-un famen dregător, Care era conducător Al oamenilor de război, Cu șapte sfetnici, mai apoi – Cari pe-mpărat îl sfătuiau, Căci în a lui slujbă erau – Și-un logofăt de seamă, care Peste oștiri a fost mai mare. El era cel însărcinat, În acel timp, de împărat, Cu-nscrierea poporului, În oastea împăratului. De-asemenea, au fost luați Șaizeci de oameni, cari aflați Erau atuncea în cetate.
„Feriți-vă ca nu cumva Să defăimați pe cineva, Din numărul micuților Aceștia, căci îngerii lor. În ceruri sunt, la Tatăl Meu, Și Îl privesc pe Dumnezeu.