În ăst fel, toți acești bărbați – Alăturea de ai lor frați Care atunci îi însoțeau Și-ai lui Aron feciori erau – Au tras la sorți locul pe care Avea să-l aibă fiecare. Când sorții fost-au aruncați, La împărat erau aflați. De-asemenea, în acel loc, Erau și preoții Țadoc Și-Ahimelec, cu toți cei cari, Peste popor, erau mai mari. Atunci, de față mai erau Și toți cei cere se vădeau Drept căpeteni ai caselor Ce sunt ale Leviților.
Frații pe care îi avea Mai marele lor – Ieria – Oameni viteji se dovedeau Și în familii, capi, erau; Iar cercetările făcute, La două mii și șapte sute, Au arătat numărul lor. Curajul Hebroniților I-a fost pe plac la împărat. David, astfel, i-a așezat – Drept căpitani – peste Gadiți, Apoi și peste Rubeniți, Precum și peste jumătate Din casele-n Manase-aflate. Oameni-aceștia împlineau Însărcinarea ce-o aveau, Veghind la slujba Domnului, Precum și-a împăratului.
Întreg poporul Israel Înscris a fost, în acest fel, În cartea împăraților Care-au domnit peste popor. Iuda a trebuit să fie, În Babilon, dus, în robie, Pentru fărădelegea lui Făcută-n fața Domnului.
Astfel, toți capii de familie Din a lui Iuda seminție, Întreg soborul de preoți Și-asemenea Leviții toți Al căror duh s-a dezmorțit Fiind de Dumnezeu – trezit, În mare grabă se-adunară Și spre Ierusalim plecară, Să Îi zidească Domnului, O casă, spre a fi a Lui.
Când a plecat Zorobabel, A mers și Iosua cu el, Neemia și cu Seraia, Cu Mardoheu și Reelaia. Bilșan, apoi, i-a mai urmat; Mispar s-a mai alăturat Și cu Bigvai și cu Rehum. Baana i-a-nsoțit la drum. Iată bărbații cei pe care, Neamul lui Israel îi are:
Porunci am dat de-a fi lăsați Toți cei care au fost luați Din Israel – și sunt la mine – Să plece, dacă vor, cu tine. Dacă sunt preoți și Leviți Aflați aici, sunt învoiți Ca la Ierusalim, ‘napoi, Cu tine a pleca apoi.
Să fie binecuvântat Domnul, care a îndreptat, Asupra mea, bunăvoința – Și-asemenea – îngăduința Din partea împăratului, Apoi și-a sfetnicilor lui, Precum și-a tuturor cei cari, În a lui țară, sunt mai mari! Eu, Ezra, întărit mereu, De către-al nostru Dumnezeu, Pe căpeteniile care Neamul lui Israel le are, Le-am adunat, ca să pornim, Cu toții, spre Ierusalim.
Ezra, din Babilon, venise. În Legea ce o dăruise Domnul lui Moise, s-a vădit Că este foarte iscusit. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu. De-aceea, el a căpătat Tot ce-a cerut, de la-mpărat.
Când Artaxerxe împlinea Ani șapte de când stăpânea, Plecară mulți Israeliți, Cu ai lor preoți și Leviți, Cu slujitorii Templului, Apoi cu ușierii lui Și cu cei care s-au vădit Drept cântăreți. Ei au pornit, În grabă, și s-au îndreptat Către Ierusalim, de-ndat’.