3 Peste poporul adunat, Cari dincolo de Râu a stat, Era – pe-atunci – un dregător, Pus de-mpărat, stăpânitor. Acesta se chema Tatnai. Cu el erau Șetar-Boznai, Precum și cei ce se vădeau Că-n slujbă-i întovărășeau. Toți, la Ierusalim, plecară Și-n felu-acesta întrebară: „Dar cine v-a îngăduit Să v-apucați iar, de zidit Casa și zidurile care Cetatea-n jurul ei le are?
3 În aceeași vreme, Tatnai, guvernatorul provinciei de peste Râu, Șetar-Boznai, precum și camarazii lor au venit la ei și i-au întrebat: „Cine v-a dat permisiunea să reconstruiți această Casă și să ridicați această structură?“.
3 În același timp, Tatnai – guvernatorul provinciei de dincolo de râu –, Șetar-Boznai împreună cu prietenii lor, au venit la ei și i-au întrebat: „Cine v-a dat aprobare să reconstruiți această casă și să ridicați aceste ziduri?”
3 În acel timp au venit la ei Tatnái, guvernatorul de dincoace de Râu, Șetár-Boznái și colegii lor și le-au vorbit așa: „Cine v-a dat poruncă să construiți casa aceasta și să terminați zidurile acestea?
3 În aceeași vreme, Tatnai, dregătorul de dincoace de râu, Șetar-Boznai și tovarășii lor de slujbă au venit la ei și le-au vorbit așa: „Cine v-a dat învoire să zidiți casa aceasta și să ridicați zidurile acestea?”
3 În vremea aceea Tatnai, dregătorul de dincoace de râu, și Șetar‐Boznai și tovarășii lor au venit la ei și le‐au zis așa: Cine v‐a dat poruncă să zidiți această casă și să sfârșiți zidul acesta?
Doresc să aflu, mai apoi, Cine anume, dintre voi, E din poporul Domnului? Aceia care sunt ai Lui, Sunt liberi de-a pleca-napoi, Iar Dumnezeu fie cu voi! Deci, la Ierusalim plecați Și-acolo vreau să ridicați O Casă Domnului pe care Neamul lui Israel Îl are. Căci numai Domnul e, mereu, Adevăratul Dumnezeu, Iar locul Lui – după cum știm – Se află la Ierusalim.
„Află-mpărate că acei Cari se vădesc a fi Iudei Și de la tine au venit, S-au apucat de construit, Din nou, cetatea ‘ceea rea Cari răzvrătită se vădea. Ziduri, acum, îi construiesc Și temelia i-o-ntăresc, Căci ei zidesc – cum bine știm – Cetatea din Ierusalim.
Rehum și cu Șimșai aveau Sprijin la cei ce se vădeau Tovarăși ai slujbelor lor; Aveau și sprijinul celor Din Afaras, Din și Tarpel, Arfarsatac, Erac – la fel – Precum și-al celor cari erau În Babilon, sau locuiau La Susa. I-au mai sprijinit Și cei care au locuit La Deha, ori Elam. Pe ei,
Iată dar, ce a scris Tatnai Și-asemenea Șetar-Boznai, Precum și cei din Arfarsac, Cu cari tovărășie fac. Aceștia toți se dovedeau Că dincolo de Râu ședeau.
Noi, pe bătrâni, i-am căutat Și-n acest fel i-am întrebat: „Dar cine v-a îngăduit Să v-apucați iar, de zidit, Casa și zidurile care Cetatea-n jurul ei le are?”
Atunci, Tatnai – cari dregător Fusese peste-acel popor Cari dincolo de Râu a stat – Cu cel care era chemat Șetar-Boznai și cu acei Care în slujbă-au fost cu ei, Întocmai au îndeplinit Ceea ce Dariu-a poruncit.
Acum, Tatnai – cari dregător E pus peste acel popor Cari dincoace de Râu a stat – Cu cel care este chemat Șetar-Boznai și cu acei Din Afarsac – ce sunt cu ei – Să se îndepărteze-ndată, De locu-n care-i înălțată – În Iuda – Casa Domnului.
Eu, Artaxerxe, așezat Pe scaunul de împărat, Porunci trimis-am tuturor – Adică visteriilor De dincolo de Râu – să știe Că Ezra are ca să vie, Curând, în a lui Iuda țară, Și să-i dea tot ce o să ceară.
În vremea-n care împlinea Dariu, doi ani, de când domnea, În ziua-ntâi din luna care A șasea e la numărare, Veni Cuvântul Domnului Pân’ la Hagai, prorocul Lui. Cuvântul Cel venit de sus A trebuit, de Hagai, spus, Celui chemat Zorobabel, Cari îi e fiu lui Șaltiel Și-apoi lui Iosua, cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are Și care-atuncea – negreșit – Drept mare preot s-a vădit. Zorobabel e dregător Al neamului Iudeilor. Iată dar, ceea ce a spus Cuvântul Cel venit de sus:
După ce au sosit cu toți, Au poruncit a fi aduși Ioan și Petru și-au fost puși Să stea la mijloc, iar apoi, I-au întrebat: „Spuneți dar, voi: Cu ce putere-ați săvârșit, În al cui nume-ați făptuit, Lucrul pe care l-am văzut?”