Esdra 4:2 - Biblia în versuri 2014

² Au mers dar, la aceia cari Peste familii sunt mai mari – Precum și la Zorobabel – Și le-au vorbit în acest fel: „Venim, pentru că vrem și noi, Să construim, acum, cu voi, O casă pentru Dumnezeu, Căci jertfe I-am adus, mereu, Din vremea-n cari Esar-Hadon Era-n Asiria, pe tron, Căci el e cel ce ne-a mutat Și-apoi aici ne-a așezat.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² s-au apropiat de Zerub-Babel și de căpeteniile familiilor și le-au zis: ‒ Să construim și noi cu voi! Căci, asemenea vouă, și noi Îl întrebăm pe Dumnezeul vostru și-I aducem jertfe încă din zilele lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, cel care ne-a adus aici.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² s-au apropiat de Zerub-Babel și de conducătorii familiilor și le-au zis: „Dorim să construim și noi împreună cu voi; pentru că și noi Îl întrebăm pe Dumnezeul vostru și Îi oferim sacrificii încă din vremea lui Esar-Hadon – regele Asiriei – care ne-a adus aici.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Ei s-au apropiat de Zorobabél și de capii părintești și le-au zis: „Am vrea să construim și noi împreună cu voi, căci și noi îl căutăm ca și voi pe Dumnezeul vostru; nu i-am mai adus jertfe din zilele lui Ésar -Hadón, regele Asíriei care ne-a adus aici”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Au venit la Zorobabel și la capii de familii și le-au zis: „Să zidim și noi cu voi, căci și noi chemăm ca și voi pe Dumnezeul vostru și-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, împăratul Asiriei, care ne-a adus aici.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și s‐au apropiat de Zorobabel și de capii părintești și le‐au zis: Lăsați‐ne să zidim cu voi: căci căutăm ca și voi pe Dumnezeul vostru și îi jertfim din zilele lui Esar‐Hadon, împăratul Asiriei, care ne‐a adus aici.

Esdra 4:2 Mawu Ofanana

Geneza 10:11

Spre-Asiria, l-a folosit. El, și cetăți, a construit: Ninive, Rehobot-Ir și

2 Regi 17:24

În Israel, acela care Era-n Asiria mai mare, Oameni – în urmă – a adus Și la Samaria i-a pus Să locuiască. Ei erau Din Babilon. Alții veneau Din Cuta, Ava și Hamat, În timp ce alții au plecat Tocmai de la Sefarvaim. Pe toți aceștia, îi găsim În așezările pe care, Țara Samariei le are.

2 Regi 17:41

Acele neamuri se temeau De Dumnezeu, însă slujeau Și chipurilor lor cioplite, Cari – din strămoși – sunt moștenite. Copiii lor – toți – au făcut În felu-n care au văzut Că s-au purtat părinții lor; Și până azi, acel popor Nu este cu nimic schimbat, Făcând precum a învățat.

2 Regi 19:37

Pe când era în acel loc, S-a dus la templul lui Nisroc, Să se închine zeului. Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au năvălit. L-au omorât și au fugit Apoi, în țara Ararat, Unde-adăpost au căutat. Primul său fiu era numit Adramalec. El a venit Cu Șarețer și amândoi, Cu săbiile – mai apoi – Pe al lor tată l-au tăiat. În locul lui, ca împărat, Peste-al Asiriei popor, A fost ales un alt fecior, Pe care Sanherib l-avea: Esar-Hadon, el se numea.

Esdra 1:5

Astfel, toți capii de familie Din a lui Iuda seminție, Întreg soborul de preoți Și-asemenea Leviții toți Al căror duh s-a dezmorțit Fiind de Dumnezeu – trezit, În mare grabă se-adunară Și spre Ierusalim plecară, Să Îi zidească Domnului, O casă, spre a fi a Lui.

Esdra 2:2

Când a plecat Zorobabel, A mers și Iosua cu el, Neemia și cu Seraia, Cu Mardoheu și Reelaia. Bilșan, apoi, i-a mai urmat; Mispar s-a mai alăturat Și cu Bigvai și cu Rehum. Baana i-a-nsoțit la drum. Iată bărbații cei pe care, Neamul lui Israel îi are:

Esdra 3:12

Dar mulți din preoți, iar cu ei Și mulți dintre Leviți cei Mai vârstnici, cu mulți din cei cari, Peste familii sunt mai mari – Cari sunt din cei ce au știut Casa ce-a fost la început – Când au văzut că se puneau Iar temeliile, plângeau. Alții, în schimb, de bucurie, Chiote-au scos, de veselie,

Esdra 3:2

Atuncea Iosua – cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are – Cu frații, cu Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel – Fiind și el, de-asemenea, Cu frații pe care-i avea, Grabnic, la lucru au pornit Și un altar I-au construit Lui Dumnezeu, voind astfel, Arderi de tot, să dea, pe el, Pentru cinstirea Domnului, După cum cere Legea Lui Care, prin Moise, e venită Și trebuie a fi-mplinită.

Neemia 9:32

Doamne, al nostru Dumnezeu, Tu care Te areți mereu Mare a fi și-nfricoșat, Tu care nu ai lepădat Cuvântul legământului, Pe cari l-ai dat poporului, Să nu privești ca ne-nsemnat Ceea ce noi, neîncetat, Din vremuri vechi am suferit, De când părinții ne-au trăit. Să nu privești drept ne-nsemnat, Ce-au suferit, neîncetat, Toți căpitani-aceia cari, Peste popor au fost mai mari, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți. Să nu privești ca ne-nsemnat, Ce-am suferit noi, ne-ncetat – Noi cari suntem al Tău popor – Din vremea împăraților Asiriei și pân’ acum Când de pe al robiei drum, Din nou, în țară, am intrat.

Psalmi 73:8

De-aceea râd și le vorbesc Cu răutate-asupritor, De sus – de parcă mai mari sânt Decât toți ceilalți – tuturor.

Isaia 37:37

Tabăra fost-a ridicată, Iar Sanherib s-a-ntors apoi, Cu toată oastea înapoi, Și la Ninive s-a oprit, Unde-a rămas de-a locuit.

Isaia 37:38

Pe când era în acel loc, S-a dus la templul lui Nisroc, Să se închine zeului. Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au năvălit. L-au omorât și au fugit Apoi, în țara Ararat, Unde-adăpost au căutat. Primul său fiu era numit Adramalec. El a venit Cu Șarețer și amândoi, Cu săbiile – mai apoi – Pe al lor tată l-au tăiat. În locul lui, ca împărat, Peste-al Asiriei popor, A fost ales un alt fecior, Pe care Sanherib l-avea: Esar-Hadon, el se numea.

Osea 14:3

Asirianul – negreșit – Nu va scăpa nepedepsit. Nu vrem să mai încălecăm Pe cai și să ne închinăm Zicând unei lucrări – știută Că-i de-ale noastre mâini făcută – „Tu ești al nostru Dumnezeu!”, Căci de la Tine, tot mereu, Orfanul – precum s-a văzut – Parte de milă a avut.”

Galateni 2:4

Din pricină că, între noi, Au reușit să intre-apoi Frați mincinoși, cari au pândit Ce libertate am primit Noi, în Hristos, cu gând să știe Cum să ne ducă, în robie.

2 Timotei 3:8

După cum Iane – însoțit De Iambre – s-a împotrivit Lui Moise, tot așa, și ei – Adică oamenii acei – La adevăr, se-mpotrivesc, Ca și cei care se vădesc Cum că, de minte, sunt lipsiți, Și care-s, astfel, osândiți, În tot ceea ce-i cu privință La starea noastră de credință.