Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Esdra 3:2 - Biblia în versuri 2014

2 Atuncea Iosua – cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are – Cu frații, cu Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel – Fiind și el, de-asemenea, Cu frații pe care-i avea, Grabnic, la lucru au pornit Și un altar I-au construit Lui Dumnezeu, voind astfel, Arderi de tot, să dea, pe el, Pentru cinstirea Domnului, După cum cere Legea Lui Care, prin Moise, e venită Și trebuie a fi-mplinită.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Iosua, fiul lui Ioțadak, și frații săi dintre preoți, împreună cu Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, și rudele sale au construit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderile-de-tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Iosua – fiul lui Ioțadac – și rudele lui care erau dintre preoți, împreună cu Zerub-Babel – fiul lui Șealtiel – și rudele lui, au început să refacă altarul Dumnezeului lui Israel. Ei au procedat astfel ca să aducă pe el arderile integrale – așa cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 S-au ridicat Iósue, fiul lui Ioțadác, cu frații săi preoți și Zorobabél, fiul lui Șeáltiél, cu frații săi și au zidit altarul Dumnezeului lui Israél ca să aducă pe el arderi de tot după cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Iosua, fiul lui Ioțadac, cu frații săi preoții și Zorobabel, fiul lui Șealtiel, cu frații săi s-au sculat și au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi-de-tot, după cum este scris în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Atunci Iosua, fiul lui Ioțadac, și frații săi preoții și Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și frații săi s‐au sculat și au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani




Esdra 3:2
33 Mawu Ofanana  

Domnu-i vorbi, lui Avram, iară: „Privește astă țară! Toată, Seminței tale-i va fi dată!” Atunci, Avram a construit Altar, Celui ce i-a vorbit.


Fiii lui Moise – cum se știe – În a lui Levi seminție, În urmă, fost-au numărați. De toți, ei sunt numai doi frați:


Aceia care se-ntrupează În urmă, din Iaconia, Au fost: Asir – care avea Și el un fiu, pe Șealtiel –


Pedaia a avut și el Doi fii: întâi, Zorobabel, Cari de Șimei a fost urmat. Zorobabel l-a căpătat Pe Meșulam, iar la sfârșit, Hanania a mai venit. Cei doi, o soră, aveau, iată, Cari Șelomit era chemată.


Doar la Ierusalim am vrut, Un loc al Meu să fi avut, O casă-n care-apoi mereu, Să Îmi așez Numele Meu. Pe David, peste-al Meu popor, L-am pus apoi cârmuitor, Ca împărat să fie el, Peste întregul Israel!”


Astfel, dintre-ai preoților Feciori, unii se dovedeau, Femei străine, că aveau. Iată-i dar, pe acei bărbați Cari cu străine-s însurați: Dintre-ai lui Iosua-i cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are; Din frații săi: Maaseia, Eliezer, Ghedalia Și cu Iarib. Ei s-au legat


De la Iamer, se dovedeau Că soațe – din străini – aveau Hanani și Zebadia.


De la Harim: Maaseia, Ilie și cu Iehiel, Șemaia, Ozia. La fel,


Din fiii lui Pașhur, erau: Elioenai și îl urmau Maaseia, cu Ismael, Eleasa, cu Nataneel Și Iozabad. Au fost aflați


Când a plecat Zorobabel, A mers și Iosua cu el, Neemia și cu Seraia, Cu Mardoheu și Reelaia. Bilșan, apoi, i-a mai urmat; Mispar s-a mai alăturat Și cu Bigvai și cu Rehum. Baana i-a-nsoțit la drum. Iată bărbații cei pe care, Neamul lui Israel îi are:


Al doilea an se împlinise, De când poporul se găsise Liber, din nou, în țara lui, Venit la Casa Domnului, De la Ierusalim. Sosise Luna a doua, când pornise, La lucru, al lui Șaltiel Fecior, chemat Zorobabel, Cu ai săi frați și-asemenea, Cu Iosua, cari se vădea Fiul lui Ioțadac. Cu ei, Erau preoți, Leviți și cei Cari din robie-atunci scăpară Și se întoarseră în țară. Leviți-au fost cei ce vegheau Lucrările ce se făceau. De la ani douăzeci, în sus, Erau toți cei pe cari i-au pus Să fie supraveghetori Pe lucru și pe lucrători.


De-ndat’, atunci, Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel – Și Iosua – acela care, Pe Ioțadac, părinte-l are – Către Ierusalim plecară, Unde – din nou – se apucară Să-nalțe Casa Domnului. Cu ei, erau prorocii Lui, Care mereu i-au însoțit Și ajutor le-au dăruit.


Iată dar, ceata de preoți, Precum și pe Leviții toți, Cari s-au întors în Israel, Pe vremea lui Zorobabel Și Iosua, când – din robie – Ei au scăpat, precum se știe. Zorobabel este cel care, Pe Șaltiel, părinte-l are. Primul, Seraia a venit, Fiind de Ezra însoțit Și-asemenea de Ieremia,


Iată-i pe cei care-au venit Și cari erau de neam Levit: Întâi e Iosua, urmat De cel care-i Binui chemat; Apoi venit-a Cadmiel, Iar Șerebia-i după el. Iuda în urmă-i a venit Și cu Matania-n sfârșit. Aceștia toți se dovedeau A fi cei care cârmuiau – Alăturea de frații lor – Întreg corul cântecelor, Cântate-n Casa Domnului, Spre slava și cinstirea Lui.


Ci El, pe Iuda, l-a cules Și-apoi Sionul l-a ales, Căci după cum se dovedește, Domnul, pe-aceștia, îi iubește.


„Altarul, iată, te îndemn Ca din salcâm să-l faci, din lemn. Cinci coți să aibă în lungime, Și tot atâția în lățime. Înalt va fi tot de cinci coți Și-n patru colțuri să îl scoți.


În vremea-n care împlinea Dariu, doi ani, de când domnea, În ziua-ntâi din luna care A șasea e la numărare, Veni Cuvântul Domnului Pân’ la Hagai, prorocul Lui. Cuvântul Cel venit de sus A trebuit, de Hagai, spus, Celui chemat Zorobabel, Cari îi e fiu lui Șaltiel Și-apoi lui Iosua, cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are Și care-atuncea – negreșit – Drept mare preot s-a vădit. Zorobabel e dregător Al neamului Iudeilor. Iată dar, ceea ce a spus Cuvântul Cel venit de sus:


Au ascultat Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel – Și Iosua – acela care, Pe Ioțadac, părinte-l are Și-n vremea ‘ceea se vădea Că rang de preot mare-avea – Atenți, Cuvântul Domnului, Spus de Hagai, prorocul Lui. Plină de-atenție a stat Alături lor de-a ascultat Și acea-ntreagă rămășiță Din a poporului lor viță. Toți ascultară ce a zis Hagai, căci Domnul l-a trimis, Iar oamenii când l-au văzut, De Domnu-ndată s-au temut.


În urmă, Domnul a trezit Duhul care l-a-nsuflețit Pe cel ce fost-a dregător Peste-al Iudeilor popor – Și se chema Zorobabel Fiindu-i fiu lui Șaltiel – Și pe-al lui Iosua, cel care Pe Ioțadac, părinte-l are Și-n vremea ‘ceea se vădea Că rang de preot mare-avea. De-asemeni, Domnul a trezit Și duhul care-a-nsuflețit Acea întreagă rămășiță Din a poporului lor viță. Așa că toți lucru-au pornit Și-au început de-au construit Casa Domnului oștilor, Cari este Dumnezeul lor,


„Te du pân’ la Zorobabel – La dregător – și zi-i astfel: „Voi clătina acest pământ Și cerurile câte sânt,


Atuncea tu, Zorobabel – Cari fiu îi ești lui Șaltiel Și rob al Meu – vei fi luat, Pentru că te voi fi păstrat Ca pe-o pecete, căci ales Ai fost, de Mine. Te-am cules Eu, cari sunt Domn al tuturor” – A zis Domnul oștirilor.


El (îngerul) mi-a arătat Pe marele preot, chemat Drept Iosua, stând în picioare – Atunci – în fața celui care Era Înger al Domnului, Și pe Satan, în dreapta lui, Voind ca să îl ocărască, Gata fiind să îl pârască.


Ascultă Iosua, tu care Ești așezat drept preot mare. De-asemenea, vor asculta Și cei aflați în fața ta, Căci ei, tovarăși, se vădesc Și-n a ta slujbă te-nsoțesc. În vremea ce o să sosească, Ei, semne, au să se vădească, Atunci când voi aduce Eu, Odrasla Mea, pe Robul Meu.


Argint și aur, tu adună, Din mâna lor. Fă o cunună, Din ceea ce o să se-adune. Pe cap, lui Iosua, i-o pune – Fiul lui Ioțadac – cel care E pus a fi drept preot mare.


„Copiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Să aveți grijă, tot mereu, Ca să-Mi aduceți darul Meu – Dar de mâncare potrivită, Adus la vremea hărăzită – Hrană din jertfe pregătite A fi de flăcări mistuite, Prin care, un miros plăcut, În fața Mea, va fi făcut.”


Ajungem dar – din an, în an – La Resa și Zorobabel Ce-i fiu al lui Salatiel,


În urmă, Ghedeon s-a dus Și multe pietre a adus, Căci un altar el a zidit Și, „Domnul păcii”, l-a numit. Și azi, altarul se vădește Cum că la Ofra se găsește, Pentru că-n Ofra stăpânea Abiezer, pe când trăia.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa