Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 6:6 - Biblia în versuri 2014

6 Neîncetat, să le slujiți – Nu doar atunci când vă găsiți Sub ochii lor, ca și cum vreți Ca omului să îi plăceți – Ci ca și niște robi pe care, Domnul Iisus Hristos îi are, Cari fac, din inimă, mereu, Doar voile lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 nu doar când sunteți văzuți de ei, ca niște oameni care încearcă să placă altora, ci ca niște slujitori ai lui Cristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Astfel, să aveți un bun comportament nu doar atunci când sunteți observați de ei, ca și când ați urmări să vă aprecieze; ci să trăiți permanent ca niște sclavi ai lui Cristos care fac din suflet ce dorește Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 nu dintr-o supunere de ochii lumii, precum cei care caută să placă oamenilor, ci ca slujitori ai lui Cristos care împlinesc voința lui Dumnezeu din suflet!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 nu-i slujiţi doar când sunteţi văzuţi, cu gândul de a plăcea oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, făcând din inimă voia lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Slujiți-le nu numai când sunteți sub ochii lor, ca și cum ați vrea să plăceți oamenilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 6:6
20 Mawu Ofanana  

O inimă, ei vor avea Și să-nțeleagă, vor putea, Precum că Domnul sunt doar Eu. Astfel, vor fi poporul Meu, Iar Eu – atuncea – am să fiu Drept Dumnezeul lor Cel viu. Voi face să le meargă bine, Dacă se-ntorc, din nou, la Mine, Din toată inima și vor Să fie iar, al Meu popor.


Vicleana Iuda a văzut Ce fel de lucruri a făcut Sora pe care o avea Și cari, Israel, se numea, Dar n-a gândit că este bine Ca să se-ntoarcă, iar, la Mine – Din toată inima – căci ea, Doar prefăcută se vădea.”


Ce fac voia Tatălui Sfânt, Mamă, surori și frați Îmi sânt!”


„Nu orișicine Îmi rostește „O Doamne, Doamne”, dobândește Împărăția cerului; Ci cel ce face voia Lui, A Tatălui Meu Cel ceresc.


Ce fac voia Tatălui Sfânt! Ei, „mamă, soră, frați”, Îmi sânt!”


Aceste toate fiind spuse, Vor trebui a fi aduse, Din partea voastră, tot mereu, Doar mulțumiri, lui Dumnezeu: Când robi ați fost voi, în păcat, El va făcut de-ați ascultat, În inimi, de dreptarul care Această-nvățătură-l are, Pe care voi ați auzit-o Și-n urmă, iată, ați primit-o.


Căci robul care e chemat, În Domnul, e considerat Un slobozit al Domnului. Cel slobod – cari, la rândul lui, Pe vremea când a fost chemat, Ca și om liber s-a aflat – Acum ajuns-a, ne-ndoios, Să fie rob al lui Hristos.


Caut bunăvoință, eu, La oameni, sau la Dumnezeu? Sau caut, oare – fraților – A fi pe plac, oamenilor? Când, pe al oamenilor plac, Aș căuta, mereu, să fac, Atunci, să știți că, ne-ndoios, N-aș mai fi rob, al lui Hristos.”


De-aceea, pricepuți să fiți, Pentru ca, ne-ncetat, să știți Care e voia Domnului.


Deci prea iubiților, precum M-ați ascultat mereu, și-acum, Aș vrea ca să mă ascultați Și ne-ncetat, să căutați Ca mântuirea ce-o aveți, Până la capăt, să puteți Ca să o duceți fiecare – Cu frică și cutremur mare – În fiecare zi din viață, Nu numai când sunt eu, de față. Faceți acest lucru, mereu,


Din ziua când am auzit Aceste vorbe, ne-am silit, Neîncetat, în urmă, noi, Să înălțăm rugi, pentru voi. Să știți că noi nu încetăm Ca pentru voi, să ne rugăm Și cerem, de la Dumnezeu, Ca să vă deie, tot mereu, Înțelepciunea Lui cerească, Priceperea duhovnicească Și cunoștința voii Sale,


Epafra, cari e-al vostru frate, Vă spune multă sănătate. El, rob al lui Hristos apoi, Mereu, se luptă pentru voi, În rugăciune, ca să fiți, În acest fel, desăvârșiți, Făcând, cu-ncredere, mereu, Doar voile lui Dumnezeu.


Dar dacă vrednici, fost-am noi Găsiți, de Dumnezeu apoi, Ca Evanghelia să ne-o dea, Să spunem lumii, despre ea, Atuncea noi ne străduim, În așa fel ca să vorbim, Încât să fim, pe plac, mereu, Doar la al nostru Dumnezeu Și, nicidecum, oamenilor, Pentru că El doar – fraților – E Cel care, din cer, scrutează Și, inima, ne cercetează.


Sfințirea noastră, cum v-am spus, Dorită e, de Dumnezeu. Deci căutați ca tot mereu, Să stați departe, de curvie.


Răbdare-acum, dragii mei frați, Voi trebuie să arătați, Ca după ce ați împlinit Tot ceea ce a trebuit – Adică după ce-ați făcut Ceea ce Dumnezeu a vrut – S-ajungeți de a fi primit Tot ce va fost făgăduit.


Să facă, în orice, să fiți, Neîncetat, desăvârșiți, Ca să-mpliniți, astfel, apoi, Dorința Lui, având în voi Doar ceea ce, neîndoios, Plăcut Îi este lui Hristos. Slavă să aibă El, din plin, În vecii vecilor! Amin.


Căci iată, bunul Dumnezeu Vrea, ca făcând bine mereu, Voi, gura, să le-o astupați, La toți acei – dragii mei frați – Care s-au dovedit să fie Neștiutori, plini de prostie.


Pentru că el, în vremea-n care, În trup – s-o mai petreacă – are, Va trebui ca să trăiască Nu după pofta omenească; Doar după voia Domnului, Își va trăi el, viața lui.


Dar lumea și cu pofta ei, Vor trece, și rămân doar cei Cari fac voia lui Dumnezeu – Doar ei vor rămânea, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa