Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 6:5 - Biblia în versuri 2014

5 Voi robilor, să căutați, Stăpânii, să vi-i ascultați, Cu teamă și cutremur mare – Cu curăție, fiecare, În a sa inimă apoi – Cum de Hristos, ascultați voi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Sclavilor, ascultați de stăpânii voștri pământești cu teamă și respect, în sinceritatea inimii voastre, ca de Cristos,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Sclavilor, ascultați de stăpânii voștri care sunt pe pământ, acordându-le respect. În inimile voastre, să fiți sinceri cu ei exact cum sunteți în raportul vostru cu Cristos.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Servitorilor, ascultați de stăpânii voștri după trup cu teamă și respect în sinceritatea inimii voastre, ca de Cristos,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Sclavilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti cu teamă şi cutremur, în sinceritatea inimii voastre, ca de Hristos;

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Robilor, ascultați de stăpânii voștri pământești cu frică și cutremur, în curăție de inimă, ca de Hristos.

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 6:5
27 Mawu Ofanana  

„Întoarcete din a ta cale! Supune-te stăpânei tale!


Doamne, eu știu că Tu privești În inimă și că iubești Doar inima ce se arată Precum că e, mereu, curată. Daruri, de bună voie, eu Ți-am adus astăzi, Domn al meu, Și Ți le dau cu curăție De inimă și bucurie. Plin de-ncântare, am văzut Că și poporul a făcut Asemeni mie și, la fel, Daruri Ți-a dăruit și el.


Așa cum ochii robilor Se uită la stăpânii lor Și după cum roaba privește La ceea pentru cari slujește, Așa privim și noi, mereu, Către al nostru Dumnezeu, Până se va-ndura și-apoi, El va avea milă de noi.


Doamne, mă-nvață calea Ta, Pentru că Te voi asculta Și-n adevărul Tău mereu, Voiesc – de-acum – să umblu eu! Fă-mi inima de a se teme De al Tău Nume-n orice vreme.


Un fiu, pe tată, l-a cinstit, Iar sluga pe acela care Îl știe că stăpân îl are. Dacă Îmi spuneți că sunt Tată, Unde Îmi este cinstea dată, Cinstea care Mi se cuvine? Dar unde e frica de Mine, Dacă Stăpân Îmi spuneți voi?” – A zis al oștii Domn, apoi. Răspundeți dar, acum, cu toți, Voi cei care sunteți preoți, Cari Numele-Mi nesocotiți Și să-ntrebați mai îndrăzniți: „Cu ce-am nesocotit noi, oare, Numele Tău Cel sfânt și mare?”


În trup, lumina e pătrunsă, Prin ochi. Când ochiu-i sănătos, Întregul trup este voios, Căci, în lumină, e scăldat.


Nimeni nu poate să slujească La doi stăpâni – o să-ndrăgească Mai mult pe unul. Pe-amândoi Nu-i va sluji la fel. Iar voi Nu-L veți sluji pe Dumnezeu Și pe Mamona – vă spun Eu!


Sub stăpânire, sunt sutași Și am, sub mine, mulți ostași. De-i spun, unuia, „Du-te”, face; De-l chem, îndată vine-ncoace. La fel și robul bolnav rău, Se vindecă la glasul Tău.”


Din Templu, zilnic, ei erau. Acasă, pâinile frângeau, Luând hrana, în curăție De inimă și bucurie.


Aproape că aș fi dorit, Ca anatema, să fiu eu – Departe de Hristos, mereu – Doar pentru frații mei firești Și pentru rudele trupești.


Eu însumi, când v-am vizitat, Fricos și slab m-am arătat, Cuprins de un cutremur greu.


Căci robul care e chemat, În Domnul, e considerat Un slobozit al Domnului. Cel slobod – cari, la rândul lui, Pe vremea când a fost chemat, Ca și om liber s-a aflat – Acum ajuns-a, ne-ndoios, Să fie rob al lui Hristos.


„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.


Fratele Tit, pentru voi, are O dragoste, cu mult mai mare, Căci ascultare, voi vădiți Și ați știut ca să-l primiți, Cu frică și cu tremur, mare.


Vreau să vă spun – nevestelor – Supuse fiți, bărbaților Pe cari, drept soți, voi îi aveți, Precum, Domnului, Îi sunteți;


Harul să fie, ne-ncetat, Cu toți cei cari au arătat, Că Îl iubesc, neîndoios – În curăție – pe Hristos, Acum, și-n anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Deci prea iubiților, precum M-ați ascultat mereu, și-acum, Aș vrea ca să mă ascultați Și ne-ncetat, să căutați Ca mântuirea ce-o aveți, Până la capăt, să puteți Ca să o duceți fiecare – Cu frică și cutremur mare – În fiecare zi din viață, Nu numai când sunt eu, de față. Faceți acest lucru, mereu,


Dar nu ca rob, ci negreșit, Ca și un frate mult iubit Atât de mult de către mine, Și-apoi, cu-atât mai mult, de tine, Fie în chip duhovnicesc – În Domnul – sau în chip firesc!


„Acesta este sfatul meu: Teamă s-aveți, de Dumnezeu, Slujindu-I cu credincioșie Și scumpătate, pe vecie. Vă depărtați de toți acei Care erau drept dumnezei Pentru ai voști’ părinți – la care Ei au slujit, fără-ncetare, Când dincolo de Râu erau, Când – în Egipt – ei locuiau. Pe-al vostru Domn și Dumnezeu, Voi toți să Îl slujiți, mereu.


Când vor vedea în ce fel știți, Întotdeauna, să trăiți. Deci, să aveți un trai curat, În temere, neîncetat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa