Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 6:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Copii, doresc să fiți cuminți Și s-ascultați de-ai voști’ părinți, În Domnul, căci așa e bine Și este drept, pentru oricine.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Copiilor, ascultați în Domnul de părinții voștri, pentru că așa este drept.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Copii, ascultați de părinții voștri (care, acum, sunt) în Stăpân(ul nostru); pentru că așa este corect.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Copii, ascultați de părinții voștri, în Domnul, căci așa este drept!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Copii, ascultaţi de părinţii voştri în Domnul, fiindcă aşa este drept.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept.

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 6:1
33 Mawu Ofanana  

Văzut-a că și-a ascultat Iacov, părinții, și-a plecat, Așa precum ei au dorit.


Oile, la Sihem. „Eu vreau” – Lui Iosif, Iacov i-a vorbit – „La frații tăi, să te trimit.


Iosif, atunci, pe fiii săi, De lângă Iacov, i-a luat Și-n fața lui, s-a închinat.


Astfel, fiii au împlinit Ceea ce Iacov a dorit.


Când la Sinai Tu ai venit, Din înălțimea cerului, Tu ai vorbit poporului. Atuncea lui, porunci i-ai dat Și dreapta Lege i-ai lăsat. Învățături i-au mai fost date Și rânduieli ce-s minunate.


Estera, încă nu își spuse Locul în care se născuse, Poporul din care ieșise, Căci el nu îi îngăduise. Ea a urmat, cu scumpătate, Poruncile ce i-au fost date, Precum făcuse-n timpul cel În care se afla la el.


În fața semenilor lui, Va cânta slavă Domnului Zicând: „Eu am păcătuit, Dar Domnul nu m-a pedepsit! Iată, dreptatea am călcat Și totuși, Domnul m-a iertat,


De-aceea, drepte Îți găsesc Poruncile și mă feresc, Mereu, de a minciunii cale.


Dreaptă – mereu – s-a dovedit Că este a Ta judecată. Doar din credincioșie, iată, Știu bine că am fost smerit.


Orânduirile pe care Al nostru Dumnezeu le are, Fără prihană se vădesc Și inima o-nvăluiesc. Poruncile Domnului Sfânt, Necontenit, curate sânt, Iar celor care le urmează, Mereu, ochii le luminează.


Urmează al meu sfat, mereu: Ascultă-nvățătura mea, Nu lepăda de-asemenea, Cuvintele ce le-ai primit Când mama te-a povățuit!


Ascultă-ți tatăl! Să-l cinstești! Mama, să nu-ți disprețuiești Atuncea când îmbătrânește.


Sunt oameni care își blesteamă Părinții, fără să se teamă.


Ochiul ce își batjocorește Tatăl și cari nesocotește Cuvântul spus de a lui mamă – Căci sfatul ei nu-l i-a în seamă – Ajunge-va într-un târziu Scobit de corbii de la râu Și vulturi el o să hrănească.


Al tatălui tău sfat, păzește Copilule, și-ți însușește Învățătura mamei tale: Pe toate, tu cu grijă ia-le


Cuvintele lui Ionadab – Cari este fiul lui Recab – De-ai săi feciori sunt ascultate Și până azi sunt respectate. Ei nu beau vin și-au împlinit Tot ceea ce le-a poruncit Acela cari le e părinte. Voi, însă, n-ați luat aminte La ceea ce v-am învățat, Pentru că nu M-ați ascultat Nici când devreme v-am vorbit, Nici când târziu v-am amintit Cuvintele de mai ‘nainte. N-ați vrut ca să luați aminte Și astfel nu M-ați ascultat!


Și Ieremia-a zis celor Din casa Recabiților: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – În felu-acesta a vorbit: „Pentru că voi ați împlinit Poruncile lui Ionadab – Care e fiul lui Recab Și care este, totodată, Pentru al vostru neam, drept tată –


Noi respectăm porunca dată De Ionadab, al nostru tată, Cari este-al lui Recab fecior. Nu-ngăduim nevestelor, Nici fiilor care ne vin, Nici fiicelor ca să bea vin.


Acela cari s-a dovedit A fi-nțelept, să ia aminte La ce au spus aste cuvinte! Cel priceput să înțeleagă Și-nțelepciune să culeagă! Drepte-s căile Domnului. Cei drepți umblă pe calea Lui. Cei răzvrătiți se prăbușesc Când pe-ale Lui cărări pășesc.”


Iată, Eu mai voiesc apoi, Ca fiecare dintre voi, Pe maică-sa să o cinstească Și pe-al său tată; să păzească, Neîncetat, Sabatul Meu. Sunt Domnul, al vost’ Dumnezeu!”


Copilu-apoi le-a fost supus, Și-n Nazaret, au revenit. Maria, însă, și-a-nsușit Cuvintele, ce El le-a zis, Și-n inimă, ea le-a închis.


Să nu vă potriviți apoi, Chipului veacului, ci voi – Prin înnoirea minții – fiți În stare să deosebiți Voia pe care Dumnezeu Are s-o aibă, tot mereu. Aceea trebuie făcută, Pentru că ea Îi e plăcută, E bună și desăvârșită – De-aceea trebuie-mplinită.


În Domnul, bine, s-o primiți Și-un vrednic chip, să dovediți, Ca niște sfinți adevărați. De-aceea, să o ajutați Cu tot ce are trebuință, Căci și ea – după-a ei putință – S-a arătat de ajutor Și mie, dar și fraților.


Și este bine de știut – Că Legea-i sfântă, negreșit, Și că porunca-i s-a vădit Sfântă, mereu, dreaptă și bună.


De-aceea, vă îndemn, dragi frați, Ca, neclintiți și tari, să stați; În lucrul Domnului, apoi, Necontenit, sporiți dar, voi, Pentru că astă osteneală Nu-i în zadar, fără-ndoială.”


„Dacă un om – întâmplător – Are un fiu ne-ascultător Și îndărătnic, un fiu care Nu o să deie ascultare Cuvântului părintelui – Al mamei, sau al tatălui – Chiar dacă fost-a pedepsit, Iată ce trebuie-mplinit:


Când văduva are copii – Sau nepoți are, de la fii – Aceștia trebuie să știe, Mereu, evlavioși să fie, Față de cei ce se găsesc, În casă, și îi sprijinesc, Spre-a răsplăti, în felul lor, Strădania părinților; Căci ăst fapt, bine e văzut De Dumnezeu, și-I e plăcut.


Supuși fiți, stăpânirilor, Care sunt omenești, mereu, Așa cum cere Dumnezeu; Și împăratului, să-i fiți Supuși, pentru că el – cum știți – Este înalt stăpânitor.


Rut, soacrei sale, i-a promis: „Voi face tot, precum mi-ai zis!”


David, în zori, când s-a sculat, Mai întâi, turma, și-a lăsat În grija unui paznic pus De el, la oi, și-apoi s-a dus Să împlinească, negreșit, Poruncile ce le-a primit. În tabără, el a intrat Și pe-ai săi frați i-a căutat. Strigând, în linii de război, Oastea s-a înșirat apoi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa