Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Efeseni 5:6 - Biblia în versuri 2014

6 Seamă luați dar, bine, voi, Ca vorbele deșarte-apoi, Să nu vă-nșele, căci se știe, Că a lui Dumnezeu mânie, Cade pe cei ne-ascultători.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Nimeni să nu vă înșele cu vorbe goale, căci din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Nimeni să nu vă înșele folosind cuvinte lipsite de valoare; pentru că acesta este motivul pentru care mânia lui Dumnezeu se manifestă împotriva oamenilor neascultători.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Nimeni să nu vă amăgească cu vorbe goale; căci din cauza acestora vine mânia lui Dumnezeu asupra fiilor neascultării!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale. Din cauza unor astfel de lucruri vine mânia lui Dumnezeu asupra celor neascultători.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Nimeni să nu vă înșele cu vorbe deșarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.

Onani mutuwo Koperani




Efeseni 5:6
28 Mawu Ofanana  

Căci tu ai zis: „Războiul cere Și chibzuință și putere”. Însă, toate aceste sânt Doar vorbe goale spuse-n vânt. În ce ți-ai pus încrederea, De te răscoli în contra mea?


Când s-a stârnit, asupra lui, Marea mânie-a Domnului Care, pe dată, i-a lovit Cu moartea și i-a nimicit Pe tinerii lui Israel.


Nu vă lăsați dar, înșelați! De-ai voști’ proroci nu ascultați! Nu-i ascultați pe ghicitori, Pe visători, pe văzători, Nici pe cei care se vădesc, În stele, precum că citesc! Nu-i ascultați, când au să zică: „Nu trebuie să aveți frică, Pentru că n-o s-ajungeți voi, Supuși în Babilon apoi!”


„Trimite dar – ca să se știe – La toți cei cari sunt în robie, Acest cuvânt și să le spui: „Iată cuvântul Domnului Spus despre-acel Nehelamit Care, Șemaia, e numit: „Toate cuvintele acele Spuse de el, nu-s ale Mele Prin ceea ce a cuvântat, Încredere v-a insuflat, Dar ea este nesănătoasă, Pentru că este mincinoasă.


„Domnul a zis: „Mă ascultați Și singuri nu vă înșelați, Zicând: „Haldeii vor pleca Și nu ne vor mai ataca! Se vor îndepărta de noi Și n-au să vină înapoi!” Vă spun dar, nu vă înșelați, Căci voi, de ei, n-o să scăpați!


De-aceea, astfel a vorbit Domnul, de cei ce prorocesc Poporului și-l rătăcesc, Despre cei care au mușcat Ceva și-n urmă vești au dat, De pace, iar de n-au primit, Nimic în guri, au prorocit Despre războiul sfânt apoi.


Că au să fie mulți Hristoși, Și mulți prorocii mincinoși. Vor face semne, minuni mari, Să-nșele chiar și pe cei cari Au fost aleși. Luați aminte! –


Iisus, atunci, a cuvântat: „Băgați de seamă! Nu cumva, Să vă înșele cineva!


Căci au să fie mulți Hristoși Și mulți, prorocii mincinoși. Vor face semne, minuni mari, Spre-a-i înșela chiar pe cei cari Au fost aleși. Deci, țineți minte:


Iisus, privindu-i, le-a vorbit: „Băgați de seamă! Nu cumva, Să vă înșele cineva!


„Mânia Domnului pornește, Din cer, și se descoperește Față de cei ce nu-L cinstesc, Față de cei ce săvârșesc Nelegiuiri, voind să fie Înăbușit, în silnicie, Întregul adevăr, mereu.


Deci, nimeni să nu reușească, Apoi, cumva, să vă răpească, Premiul, neprețuit de mare, Pentru a voastră alergare, Făcându-și numai voia lui, Printr-o smerenie-a omului Și printr-un fel de închinare, Spre-a îngerilor venerare, Amestecându-se, astfel, În niște lucruri, pe cari el Nu le-a văzut și nu le știe, Umflat fiind, doar de-o mândrie Deșartă, care s-a născut Din gânduri ce au apărut Prin ce-a putut ca să rodească, Din firea lui, cea pământească,


V-am spus ăst lucru, iubiți frați, Ca voi să nu fiți înșelați De cei ce vor veni la voi, Cu vorbe-amăgitoare-apoi.


Seama luați ca nu cumva, Să vă înșele cineva, Care, la voi, are să vie, Vorbind de vreo filosofie, Sau atacând a voastră fire, Cu vreo deșartă amăgire, A datinilor omenești, Sau cu învățături firești, Pe care, doar la început, Lumea aceasta le-a avut. Ele n-aduc nici un folos, Dacă nu sunt după Hristos,


Că pentru-aceste lucruri, vine Mânia, de la Dumnezeu, Care îi va lovi mereu – În lungul și în largul zării – Pe toți fii neascultării.


Deci, nimeni să nu reușească, În nici un chip, să v-amăgească. Ziua aceea, de apoi, Are să vină, însă, voi S-aveți deplină cunoștință, Că lepădarea de credință Trebuie, mai întâi, să vină Și să se-arate, la lumină, Omul fărădelegilor – Fiul pierzării – fraților,


De-nvățături străine – voi – Să nu fiți amăgiți apoi. Căci este bine, întărită De-a vă fi inima, zidită Prin har numai, la fiecare Și nicidecum, prin vreo mâncare. Mâncările nu le-au slujit, Deloc, celor ce le-au păzit.


Să intre dar, ei n-au putut, Căci, necredință, au avut.”


Iar ea – așa cum avem știre – „O piatră e, de poticnire, Și este-o stâncă de cădere.” Ea-i pusă-acolo, la vedere, Iar cei care se dovedesc Necredincioși, se poticnesc, De piatră, căci nu au crezut Cuvântul, și – cum am văzut – Ei, la aceasta-s rânduiți.


„Eu, preaiubiților mei frați, Vă-ndemn acum, să cercetați Duhul, atent, ca tot mereu, Să știți dacă-i din Dumnezeu. Vă rog dar, să nu dați crezare, Oricărui duh, la întâmplare. Căci mulți proroci, azi au ieșit, Și mincinoși, s-au dovedit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa